“Maurul”
În doar un an, de la momentul în care, alături de “echipa câştigătoare”, îi dădea un ghiont lui Ludovic Orban, înlăturându-l de la şefia PNL, Florin Cîţu a pierdut tot. Un fel de maur care şi-a făcut datoria şi care poate pleca.
În niciun an, Florin Cîţu a pierdut şi funcţia de preşedinte al partidului, şi pe cea de premier, şi pe cea de şef filială de sector. Iar acum, şi pe cea de preşedinte al Senatului – oficial prin demisie, neoficial printr-un brânci dat de şefii lui (direcţi sau indirecţi) pe linie de partid, brânci în privinţa căruia nici măcar nu fusese avertizat anterior, informaţia înlocuirii lui la Senat ajungând, pe surse, în presă, nu şi la el, cel vizat de schimbare. Asta, în condiţiile în care se bucurase de un regim preferenţial: recent intrat în PNL, fusese pus pe listele parlamentare cu dispensă de vechime în partid, apoi, la scurt timp, numit prim-ministru.
Pentru completarea tabloului: în combatul anti-Orban de anul trecut, în rândul politicienilor vocali care se întreceau în acuze publice la adresa lui intraseră – sau au fost împinşi aşa cum se pare că a fost împins şi Florin Cîţu în competiţia pentru şefia PNL – şi oportunişti, şi traseişti sau trădători, şi politicieni imaturi, şi politicieni care nu au impresionat nici prin pregătire, nici prin bătălii politice câştigate, nici prin anvergură şi experienţă politică. Alături de ei, în corul atacatorilor apărea şi Alina Gorghiu, care nu era la prima ieşire împotriva lui Ludovic Orban şi care îl susţinea pe Florin Cîţu; azi i-a luat locul (interimar) la şefia Senatului.
Cred că ceea ce i s-a întâmplat lui Florin Cîţu este sau ar trebui să fie o lecţie pentru politicieni – mai ales pentru cei aflaţi într-o poziţie care implică responsabilitate publică –, oameni care, amăgiţi cu o funcţie, pun deoparte şi principii, şi binele partidului, şi interesul public, lăsându-se folosiţi, chiar recurgând la abuzuri de putere pentru a proteja interesele personale sau de grup ale unor puternici ai zilei.
Nu doar Florin Cîţu are de pierdut, ci şi PNL. Astfel că ar putea fi o lecţie şi pentru partidele care încurajează astfel de jocuri de putere. Luptele interne între aripa Cîţu şi aripa Orban, purtate public aproape un an de zile, cu atacuri la persoană la care nici adversarii lor politici nu au recurs, au oferit un spectacol dezagreabil, dezolant pentru electorat, au erodat din capitalul de imagine al PNL, i-au scăzut cota de încredere, l-au divizat, pentru ca în final să-l şi rupă, prin plecarea lui Ludovic Orban şi a câtorva liberali devotaţi acestuia, reuniţi apoi într-un nou partid, Forţa Dreptei, un partid care îşi revendică acelaşi electorat. Şi peste toate acestea se suprapun problemele din perioada de guvernare, unele generate de contextul international – războiul din Ucraina, criză energetică, criză economică –, altele de măsuri nepopulare care trebue luate, de disensiunile din coaliţia de guvernare, de derapajele ori de problemele de integritate ale unor oameni de la vârful partidului şi al Guvernului. Perspectiva lui 2024 este, în context, descurajantă.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News