La zi din campania împotriva campaniei de dezinformare
Remarcabil cât de eficientă este, prin absenţa ei discretă, campania împotriva campaniei de dezinformare coordonată a Rusiei, Iranului şi Chinei. Țări care, din câte se aude, profita de criză şi bagă strâmbe fără jenă, că altfel nu putem califica acest comportament răutăcios, împotriva intereselor noastre comune, europene şi transatlantice.
De unde ştim că e coordonată convergent? Sursele şi organizaţii avizate şi de profil europene flutură discret documente şi analize către alte surse şi organizaţii avizate şi de profil uşor mediatic, tot europene, care la rândul lor… şamd. șamd. până ajunge şi la noi, cititorii europeni, un zvon vag, uşor îngrijorător, discret.
Când vine vorba de România, bastionul Occidentului la Marea Neagră, nu putem să nu remarcăm modul discret, low key, delicat, sinuos în care se manifestă în practică investiţia strategică teoretică făcută de forţele liberale, democratice, occidentale, odată cu iniţiativa împotriva fake news, declanşată acum câţiva ani, cu mare trepidaţie. Ne putem întreba: “Unde a fost făcută, mai precis, investiţia asta? Că n-o vede nimeni.” Exact. Asta e ideea: unde?! Răspuns: în programe româneşti de luptă împotriva fake news. Dar nu se vede, nu se aude şi nu se simte. Aşa de tare este! E o capodoperă a genului. Va intra în manualele de profil: era pe când nu se zărea, azi o vedem şi nu e.
Nu ştim cum fac, dar vectorii şi organzatiile şi platformele cu interfaţă largă, de respiraţie naţională în lupta anti-fake news, ştiu să îi ia pe iiliberalii autoritarieni mai sus pârâţi, cumva cu binişorul, aşa, mai pe ocolite, cu tactica. Şi până să se prindă ăia că împotriva campaniei lor a pornit o contra-campanie feroce, ăia îşi încheie, bine mersi, campania în curs şi încep alta şi habar nu au nici ei, nici altcineva, nici publicul, nici nimeni, cât de tare au fost lucraţi la etapă de dibacii români şi aliaţii lor occidentali.
Pe de altă parte, nici cu partidă opusă, autoritarienii răutăcioşi, nu-ţi poate fi ruşine. Pentru că: să zicem că făceau concurs naţional la Pro TV, cu juriu şi votare tip “românii au talent”, ca să aleagă decidentul occidental (reprezentat în juriu prin cineva de la ambasade) pe cei mai pârliţi, tâmpiţi şi lipsiţi de credibilitate şi greutate vectori de propagandă anti-occidentală, iliberală pro-Rusă, anti-aia şi aialaltă etc. etc. în România. Ei bine, dacă se făcea concursul ăsta, la sfârşit exact pe ăştia pe care îi vedem acum la bătaie, trăgând tare pe “dezinformare anti-occidentală coordonată convergent” de te doare mintea (şi îi doare sigur şi pe ei), i-ar fi ales juriul. Exact ăştia intrau finalişti, fără probleme, în finala mare şi câştigau detaşat.
Aşadar, până la urmă e bine. Toată lumea e mulţumită. Să-i felicităm pe toţi. Nu ne e clar nici nouă, nici lor, nici de ce îi felicităm, nici ce se întâmplă, nici ce mai e fake news şi ce nu mai e, nici ce mai e aia investiţie în campanie de propagandă şi contra-propagandă şi ce nu mai e, nu se mai înţelege oricum nimic şi nici nu e necesar… Pentru că până la urmă nu contează. Să fim cu toţii sănătoşi, să fim veseli, să fim iubiţi şi să luptăm cu toţii în armonie şi discreţie împotriva fake news şi iiliberalismului şi chiar şi populismului după puteri… Că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
Articol publicat și pe MarginaliaEtc.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
