Luciditatea patriotică şi secolul XX românesc: datoria clarităţii morale


Luciditatea patriotică aşază critica totalitarismului la baza viziunii sale despre comunitate. Luciditatea patriotică este alături de victime împotriva statului criminal.

 

Luciditatea patriotică înseamnă asumarea clarităţii morale fără de care apărarea libertăţii nu poate fi imaginată. Luciditatea patriotică înseamnă asumarea acelei priviri ce priveşte politica întemeiată pe barbarie ideocratică şi pe antisemitism ca pe negarea demnităţii umane însăşi. Luciditatea patriotică înseamnă temeritatea de a confrunta, fără ezitare şi fără false pudibonderii, demonii care au bântuit anii interbelici şi pe cei ai celui de-al Doilea Război Mondial. De la legionari la cuzişti şi antonescieni, cei care au aspirat la întemeierea unei Românii a purităţii etnice au stabilit un standard al ororii şi au accelerat transformarea statului român într-un stat criminal. Tranziţia de la codificarea discriminării la Holocaust este posibilă în acest context al fanatismului pandemic. Ura hrăneşte barbaria, iar barbaria devine ordinea cotidianului. Tentativa de a exonera dreapta radicală autohtonă este un act de obscenitate publică.

Luciditatea patriotică înseamnă asumarea clarităţii morale şi în raportarea la regimul comunist. De la 6 martie 1945 la 22 decembrie 1989, societatea românească a fost supusă unui asalt motivat prometeic. Criminalitatea comunistă nu a fost un accident, ci reflectarea increderii în posibilitatea statului confiscat de ideea marxist-leninistă de a fi agentul trecerii spre cea mai dreaptă dintre lumi. Comuniştii români au fost, de la Dej la Ceauşescu, revoluţionari impenitenţi. Ţinta lor a fost, până la capăt, construirea societăţii socialiste. Furia cu care au atacat instituţii a fost egalată doar de tenacitatea cu care au imaginat reţelele menite să extindă complicităţile la nivelul întregii societăţi. Comuniştii români au parazitat şi mutilat tradiţia, în anii de stalinism naţional, spre a alcătui idolii de mucava la care să se închine un popor în sclavie. A evoca patriotismul în relaţie cu ordinea comunistă este a jigni memoria patrioţilor care au fost asasinaţi de comunism. Cei ce ţin în cătuşe o întreagă naţiune pot fi călăi sau gardieni, dar niciodată patrioţi.

Luciditatea patriotică restabileşte balanţa judecăţii morale şi deschide un drum către viitorul demnităţii umane. Luciditatea patriotică aşază critica totalitarismului la baza viziunii sale despre comunitate. Luciditatea patriotică mobilizează curajul etic şi refuză saltul în utopie, preferând concretul la scară umană al guvernării. Luciditatea patriotică este alături de victime împotriva statului criminal. Luciditatea patriotică porneşte de la memoria sacrificiului, spre a edifica un sentiment al solidarităţii. Lucitatea patriotică ne îndeamnă la tenacitate: rezistenţa celor de dinaintea noastră împotriva tiraniei ne serveşte ca îndreptar. Atâta vreme cât vom crede în libertate, nimic nu este pierdut.

 

Articol apărut şi pe MarginaliaEtc.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

1 Răspuns

  1. Luc. A. spune:

    Intre conservatorismul romantic si Fascism exista certe ´asemanari de famile´ , Fascismele pot fi considerate ca o mutatie revolutionara ( palingenetica , revivalista ) si ´modernista´ a celui dintii . Caci traditionalismul e o specie de modernism ( reactionar- utopic ) iar ´modernismul´ vine din Romantismul tirziu si decadent . Pe de alta parte , conservatorismul romantic e inrudit genetic cu Socialismul romantic , ceea ce poate explica migratiile dintr-un sens in altul ( Lamennais , Baudelaire , Dostoievski insusi … ) , pina intr-acolo incit acest Conservatorism a putut fi numit ´socialism de Dreapta´ . Aceste inrudiri nu se vad de la suprafata bidimensionala a geometriilor ideologice . Dar sint de mare importanta . Ne ajuta sa intelegem aliantele , legaturile univoce sau echivoce si transversale , complicitatile si subteranele , comunitatile tematice , de obsesii si de ´idealuri´ : in momentele de criza aceste legaturi sint scurt-circuitate si developate , apele sint seaparate si mastile sint aruncate . Neamul , pamintul , limba , prejudecatile ( atit de tenace ! ) , evocarea necromantica a ´mortilor´ , vitalismul , organicismul , irationalismul , traditionalismul ca istoricism , pesimismul antropologic si eroismul tragic , voluntarismul si autenticismul , toti acesti idoli pagini si sburatori erau celebrati de conservatorii romantici . Ionesco vorbea de rinocerizare , citind revelatoarea si tulburatoarea carte a lui Moshe Idel despre Mircea Eliade , s-ar putea spune si strigoizare . Duhurile nebuniei ce se ascunsesera prin cotloanele prafuite sint tulburate si navalesc din nou , chiuind si guitind , in lumea noastra crepusculara . Exorcizarea , daca s-ar ( mai ) putea , ar trebui sa inceapa de mult mai adinc si de mult mai departe , de la inceputuri si radacini bine implintate in noi .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.