La răspântie
Parcurgem un interval confuz și contradictoriu, menit nu doar să diminueze implicarea directă și efectivă în prezent, dar mai ales, să ascundă cu perfidie viitorul posibil, aproape sigur cu care ne vom confrunta în 2017. Va fi un an toxic…
Iată câteva din întrebările care îmi bântuie cămara analitică a riscului pentru țară, în care trăim, rătăciți în contexte externe dintre cele mai ambigue. Dincolo de temeri, invalidări și, mai ales, de reținerile referitoare la capacitatea efectivă de ripostă flexibilă, variatelor provocări, efortul de a limpezi orizontul-2017 devine o provocare de prim ordin. Deci:
Q: Ce vedem dincolo de prezent? Ce alegem? Cine suntem când alegem? Pe ce ne bazăm? De ce ne temem? Cum schimbăm trend-ul? Cât depindem de trecut? Ce nu știm despre noi?! Despre ce ni se întâmplă chiar acum! Și, mai ales, către ce ne îndreptăm, fără să știm, după 2017?
Q: Care sunt sursele declinului, degradării, destrămării, confuziei? De unde atâta inerție, indiferență, ignoranță?
Q : Pentru cine ne batem?
Q: Ce capacitate avem pentru desprindere? Cu cine ne asociem? De cine ne delimităm? De ce merită să riscăm? Care sunt riscurile? Cum sesizăm capcanele? Care sunt ieșirile? Ce ne scapă?
Q: Cine se află deja pe malul celălalt?
Q : Cum se greșește azi? Cine? Cât de mult? Cu ce costuri? Ce risipim din tezaurul natural, structural, cultural?
Q: Cine conduce țara? Realitatea românească? Lumea în care viețuim? Către ce? Ne conduce cineva? Cum alegem? Pe cine?!
Q: Avem dușmani? Cât de puternici, influenți, determinați? Cât rău ne facem singuri? Prin ceea ce amânăm, evităm, ratăm… Avem prieteni, avem dușmani noi ? Banal. Cum îi recunoaștem într-o lume eterogenă, ambivalentă, profund haotică?
Q: Ce oferim? Cum asigurăm continuitatea și dezvoltarea raporturilor viabile? De ce ratăm, atunci când ratăm? Nu suntem oare destul de independenți pentru a avea noi dușmani?!
Q: Cât de mult vrem? Pentru noi, pentru cei dragi, pentru spațiul imediat, pentru țară? Cum ne simțim când nu mai vrem nimic? Sisteme scăpate masiv de sub control. Profund și pentru moment fără întoarcere. Sănătate, alimentatie, locuire… Ar fi o definiție sumară despre a trăi sub hazard în România. Știm care sunt sursele reale, evolutive, haotice care marchează absența instituțională, strategică și implicarea directă?! Avem miniștri proaspeți, competenți și eficienți în asumarea temelor? Există o cale mai sigură decât cea spre dispariție pentru 2017 și după? Rog exemple.
Q: Pe cine luam în seamă? De cine ascultăm? Pe cine urmăm? Pricepe cineva ce se întâmplă cu noi? Ca țară, ca populație, ca neam.
Q: De unde vin cele mai importante directive, comenzi? Pentru stat, pentru populatie, pentru comunități, pentru fiecare. Cine ascultă? Cum se executa ordinele, ordonanțele?
Q: La ce ne duce gândul când auzim vești proaste? Amenințări, dezvăluiri, perspective negative? Este ceva ascuns care ne pândește sau doar un efect domino la o stare de fapt în care ne complacem? Cum traim panica?
Q: Am putea dispărea ca țară, ca neam, ca populație, ca stat! Cum? De ce? Datorită căror surse?
Q: Ne putem apăra? Impotriva noilor amenințări, conjuncturi, disoluții. Cine ne apără? Cât de prezenți suntem în a ne apăra?! Câți dintre noi ar ieși în stradă, pe câmp, în munți la luptă?
Q: Ne trădează cineva? Cu ce motiv? Cu ce profit? Cât de grave sunt trădările curente? Pe unde mișună trădătorii? Avem destui factori calificați, integri și determinați să afle exact și la timp care sunt pericolele, amenințările și trădările? Care e scorul?
Q: Cât de dependenți suntem de cei din afară? La nivel de piață, raporturi statale, global? Care sunt noile forme de atac, subminare, acaparare, practicate pe “piața globală parșivă”?
Q: Cât de dependenți suntem de trecut? De viziuni tradiționale, sentimentale, pășuniste, în contexte explozive, emergente, ascunse? Câți dintre cei printre care trăim sunt calificați, implicați și inspirați pentru a găsi ieșiri, desprinderi, dezvoltări pozitive?
Q: Cum ar putea depăși cetățenii pragul critic între dependență, inerție și izolare, în raport cu noile oferte, încă firave, pe o piață politică uzată, regresivă, masiv instabilă pe liste DNA?
Q: De ce pleacă românii din România? Cum ar fi România din care să nu plece? În care să revină, odată plecați? Mai contează să fii “român” în România care este? Ce complexe avem față de cele mai consacrate standarde, entități și dezvoltări din “lumea bună”, la nivel european, global?
Q: Câtă energie individuală și colectivă irosim în jocurile de interese locale, adesea contaminate, marcate de fraudă, de ambiția unui profit ascuns, de moment, fără viitor? Care este ponderea fraudării în spațiul de inițiativă și performanță pe piața internă?
Q: Ce șanse mai are DNA să diminueze fluxul negativ de penetrare a piețelor, liberei inițiative, reprezentării publice și guvernării masiv contaminate în ultimele decenii prin corupție, asocieri mafiote și impotență instituțională?
Q: Care este raportul real, efectiv între România bună, onestă și harnică și România șmecheră, puturoasă și slugarnică? În viața curentă, în viața publică, la alegeri?
Q: Cine rămâne în prim-plan?!
Q: După 26 de ani de post-comunism, avem resurse pentru restart la nivelul clasei politice, a mediului antreprenorial, pe piața comunicării și dezbaterii publice, în funcționarea mecanismelor de reprezentare, în reprezentarea și promovarea intereselor Românie pe plan extern?
Q: Ne ia cineva în seamă pe harta riscurilor globale? Contează pe noi? Sau suntem doar “marfă de schimb”? Țintă aleatoare pentru proiecte ambițioase și cinice? Periferie abandonată în bătaia vântului…
Q: Cum ne raportăm la partenerii formali de top în spații instituționale majore? NATO, UE, BM, FMI ș.a.? Îi pasă cuiva de noi?
Q: Ce avem și nu folosim? Suficient, de loc, cu teamă, amatoristic, la ordin?… Ce deschidere, capacitate de înțelegere și creativitate stăpânim pentru a ne așeza pe val? Noile valuri abundă… Avem resurse și șanse pentru a ne trezi? Îi plătește cineva pe cei cercetează? Sau, probabil, iî scoate în față pe cei caredistribuie mesaje deja elaborate?
Q: Cu cine ieșim la înaintare în spații de joc strategic, la nivele de reprezentare, negociere și operare pe piața sfidărilor curente? Câți dintre cei care, formal ne reprezintă în foruri de top, ne reprezeintă cu adevărat? Sau doar merg la cumpărături în “shop”-urile din aeroport? Sau joacă pentru alții?…
Q: Care ar fi totuși, câmpurile noi de operare la nivelul vieții curente, al pieței interne în care prin inițiativă, proiecte și dezvoltări pozitive, noi românii, în viața de zi cu zi, putem merge mai departe? Oare ce, cine, prin ce șmecherii și capcane evitaă cu tenacitate idioată sa ne asumăm tema infrastructurii?
Q: Care este capacitatea efectivă de asociere a factorilor pozitivi, a dezvoltărilor benefice în măsură să echilibreze tendințele negative multiple deja instalate și (de ce nu?!) să devină sursă pentru un restart performant?
Q: Ce a mai rămas din România, românilor? Care este capacitatea prezentă și viitoare de a acționa, susține resursele autentice pentu a ieși din fundătura actuală?
Q: De ce ne temem? Care este colecția fricilor care îi ține pe români la “foc mic”?
Q: Care este lista “păcatelor curente” practicate în viața de zi cu zi, cu influență materială, morală și legală, pe piața vieții publice? Cât de păcătoși suntem azi? Cât de rar margem la Biserică? Cu adevărat…
Q: De ce și de cine nu ne pasă?! Ce ignorăm, la ce suntem indiferenți, lași, ieftini în reacții, asocieri și capacitate de mobilizare pentru a înfrunta stări și dezvoltări critice care marchează viața curentă, realitatea românească?
Q: Avem lideri?
Q: Care ar fi profilul celor care pretind, își asumă și practică rolul de lideri în țara care este? Viziune, empatie, curaj? Competență, responsabilitate, capacitate de mobilizare… Sau doar asocieri dubioase, vremelnice, sterile?
Q: Care este ponderea traseismului în dinamica și performanța mediului politic intern? Îl bate altă tendință?!
Q: Există identitate autentică, practicată, cu efect de diferențiere pe piața politică internă? Avem curente politice relevante ? Avem pluralism? Avem competiție? Ce avem ?!
Q: În plin an electoral – 2016 (locale și parlamentare) dispunem efectiv de tendințe autentice, determinante și competitive pentru a împrospăta un mediu politic toxic, decadent și impotent?
Q: Cât de amplu ar putea deveni absenteismul electoral în intervalul următor? Avem cetățeni?
Q: Care este orizontul accesibil? Ce s-ar putea întâmpla în intervalul 2017 – 2020? În România, în jurul României, în Europa, pe plan global? Înțelegem, anticipăm, ne sincronizăm?
Q: Câte dintre tendințele globale negative și toxice vor avea impact, influență directă asupra realității românești? La câte suntem pregătiți să răspundem?
Q: Care vor fi noii lideri ai lumii? În ce măsură au aflat și de România?
Q: Care va fi structura, mecanismele și tendințele cu impact direct în contexte cu acoperire semnificativă pentru 2017 la nivel european, cu influență directă asupra României? Cu ce merită să ne asociem, să contribuim și, de ce nu, să profităm pentru a ieși din impasul generalizat actual?
Q: Care va fi, în 2017, capacitatea funcțională, competentă și angajată, a surselor de analiză, anticipare și răspuns interne sau disponibile si relevante pentru a ne asigura desprinderea de stări și “priorități” mascate de stagnare, eșecuri și scandal?
Q: În ce măsură complexitatea emergentă cu dezvoltări multiple, pe nivele și în domenii-cheie, dizolvă paradigmele recunoscute, instalate, utilizate în rutina guvernării?! Cum și câți suntem disponibili, avem capacitatea de a citi noua gramatică?
Se trezește cineva la realitate în lumea în care trăim, pentru a putea înfrunta 2017 și ceea ce urmează? Pentru o Românie aflată la răspântie…
Scuze pentru deranj.
P.S. – La mulți ani, America!
Articol apărut și pe pagina Dorel Șandor – Insectar politic.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
