Cum se execută jurnalismul de investigație

În România celor 28 de ani de tranziție s-a reușit diminuarea până la insignifianță a jurnalismului de investigație. Iar hărțuirea organizațiilor media incomode și a jurnaliștilor de investigație face parte din politica actuală a statului.

Patronatul mass-media, autohtonizat de-a lungul anilor după ce investitorii străini au fost stimulați să plece mai ales din acționariatul presei tipărite, n-a avut interesul să finanțeze anchete corecte care să dezvăluie marile tunuri, corupția, mafiile politico-financiare. Pe unii, patroni i-ar fi încurcat în afaceri, dacă nu cumva făceau ei înșiși parte din mafie. Aceștia din urmă, au inventat cu o știință exersată prin vechea Securitate, organizații de falsă investigație, care să arunce perdele de fum și să producă multă confuzie.

Au rămas insule de jurnalism investigativ – emisiuni la două-trei televiziuni, câteva publicații cu difuzare largă și locale, un număr mic de bloguri – unde se pot vedea/citi anchete adevărate, bine documentate și de impact. Și numărul jurnaliștilor specializați pe anchetă s-a micșorat. Genul presupune timp, perseverență, bani și riscuri. Este dificil pentru un jurnalist să convingă oamenii să dezvăluie mari ilegalități de care au știință. Și mai greu e să obțină documente de la instituții opace, într-o lume oportunistă, timorată de anvergura și cinismul celor de la putere, puși pe căpătuială. Și, uneori, este imposibil ca anchetele să fie publicate. Formule perverse de cenzură, ca îngroparea la sertar sau modificarea conținutului de șefii editoriali conectați la cerințele patronului, sunt bine cunoscute în redacțiile românești. Există și formula inversă, când sosesc dosare servite care trebuie publicate pentru a strivi vreun inamic politic, instituțional sau din business.

Finanțarea posibilă pentru investigația jurnalistică rămâne în apelurile europene și internaționale de proiecte, chiar și acestea mai puțin frecvente de când mass-media a căzut de pe lista de priorități a Comisiei Europene și din zona de interes a unor fundații străine.

Rise Project este o organizație media specializată pe anchetă jurnalistică, o organizaţie care a reunit profesioniști cu nas, competență și curaj pentru a dezvăluiri serioase. Organizația publică pe site-ul propriu, www.riseproject.ro, anchete care țintesc la vârful politicii din România sau Republica Moldova, pe subiecte grave ca spălarea de bani, traficul de persoane și de droguri, corupția din mediul politic etc. Calitatea și experiența echipei au făcut ca Rise Project să fie cooptat ca partener în rețele internaționale ca Panama Papers sau Russian Laundromat, iar Societatea Timișoara să îi acorde, în 2016, premiul anual „pentru curajul investigațiilor, profesionalism și spirit civic”.

Seria de investigații privind averile adunate de bugetarul Dragnea, devenit în tranziție un magnat politic, au pus în mișcare instituții ale statului care dovedesc eficiență nu în apărarea intereselor cetățenilor, ci ale șefilor politici. În iulie 2017, la trei luni după publicarea articolelor Dragnea, fortăreța din Brazilia, Dragnea-milionul dispărut, Dragnea-oamenii și banii și îndată ce s-a anunțat publicarea unui nou episod despre traseele lui Dragnea în Brazilia, ANAF a dat buzna inopinat pentru a vedea cine finanțează infama organizație. Fiscul a avut grijă să scurgă către organizația lui Ciuvică, denumită pentru aburirea naivilor, „Grupul pentru investigații politice”, informații, în fapt, deloc secrete, care să acrediteze ideea că Rise Project este un dușman al poporului care a organizat protestele din iarna lui 201,7 pe banii lui Soros și ai olandezilor.

„N-avem o problemă de principiu cu publicarea raportului în sine. Sursele de finanțare ale jurnaliștilor se înscriu în categoria informațiilor de interes public elementar. Granturile noastre jurnalistice sunt rezultatul mai multor ani de muncă, inclusiv administrativă, și se obțin în urma unor competiții grele. Noi le considerăm un fel de burse de merit… Libertatea editorială e prioritatea noastră fundamentală și exact asta am reușit să menținem în primii ani RISE. Acum e mai ușor: ne susțin direct cititorii, or asta, credem noi, reprezintă viitorul”, a declarat Mihai Munteanu pentru paginademedia.ro.

ANAF s-a compromis prin acțiunea servilă și retrogradă din cele nouă pagini de raport scurse către Ciuvică, de a alimenta ideea că toți cei care accesează fonduri străine sunt trădători și fac parte din „statul paralel”. Dar hărțuirea organizațiilor media incomode și a jurnaliștilor de investigație face parte din politica actuală a statului. Modificările la ordonanța privitoare la ONG-uri, cunoscute ca „Legea lui Pleșoianu”,au trecut tacit de Senat, în 4 decembrie 2017, și se află pe rol la Camera Deputaților. Să vedeți atunci…

Articol publicat şi în Revista 22.