A nu participa la lucrarea Diavolului

Câteva reflecţii de Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, care a fost celebrată în 10 decembrie.

Refuz să cred că România este o țară fără alternativă, ocupată pentru eternitate de canalii, otrepe, scelerați şi lichele analfabete.

Refuz să cred că resemnarea, capitularea explicită ori implicită, somnambulismul amoral, evadarea dintr-o realitate umilitoare ar putea fi altceva decât ceea ce sunt, anume subterfugii efemere şi înșelătoare pentru o persistentă fugă de responsabilitate.

Refuz orice formă de colectivism primordialist, orice exhibiţionism patriotard, orice expresie a demagogiei xenofobe, orice tentativă de stigmatizare, diabolizare, dezumanizare a celuilalt, orice romantizare, exaltare, exonerare a totalitarismelor (comunist şi fascist).

Refuz să devin complicele falsului pacifism, în realitate o justificare a războiului genocidar purtat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei. La ceasul delirului şi al beznei, reafirm încrederea mea în spațiile deschise, în raţiune şi lumini. O încredere bine temperată, lucidă, eliberată de orice idolatrii şi profetisme, în sensul liberalismului civic preconizat de Raymond Aron, Isaiah Berlin, Leszek Kolakowski ori Tony Judt.

Refuz orice eschivare de la condamnarea categorică a incitărilor la genocid şi a terorismului antisemit. Invocarea libertăţii de expresie în asemenea cazuri este supremă ipocrizie. Dreptul la viaţă ne este dat fiecăreia şi fiecăruia dintre noi şi nicio putere lumească nu are dreptul să ni-l răpească. Diavolul banalizează Răul. Nu avem dreptul să-i fim complici.

Mă opun oricărei politici statale care incriminează minorităţi. Niciun grup uman nu poate fi privat de statutul său de parte a umanităţii. Statul există pentru a-şi ocroti cetăţenii, nu pentru a-i defăima şi a-i persecuta, În acest sens şi nu numai, lupt pentru valorile Luminilor şi refuz Noul Obscurantism.