30 septembrie 2022: Putin şi apoteoza imperială

Asemeni Uniunii Sovietice, Rusia lui Vladimir Putin deţine o artă unică a punerii în scenă propagandistice. Agresiunea este celebrată ca eliberare a fraţilor oprimaţi, în vreme ce tirania este elogiată ca o formă umanistă de guvernare. Delirul imperialist de ieri este unul în care se pot recunoaşte vârstele istorice ale putinismului  însuşi. De la mitologia conspiraţiei occidentale împotriva unei naţiuni paşnice până la nostalgia sovietică, întreg imaginarul politic al regimului de la Moscova  se află aici. Gestul de ieri a fost mai mult decât o sfidare a  Occidentului. El s-a vrut a fi  manifestul unei ordini viitoare a lumii.

 

Căci Rusia este o putere revizionistă, iar ţelul ei fundamental este acela de a răsturna ordinea care s-a întemeiat în deceniile de după 1991. Demonizarea Occidentului, denunţarea Statelor Unite  traduc vitalitatea resentimentului pe care Putin şi-a fondat  propria autoritate simbolică. Sinteza de mesianism rus şi de  exaltare a puterii sovietice este expresia  putinismului însuşi.

Violenţa discursului lui Vladimir  Putin  este oglinda metastazei istorice care afectează statul rus însuşi. Incapabil să se adapteze unui rol care nu mai este cel imperial, statul rus alege să revină în decorul care îi este familiar. Un decor al agresiunii, al crimei de stat, al ameninţării cu exterminarea globală. Armele nucleare sunt întruchiparea  măreţiei  istorice.

În faţa oficialilor ruşi,  complici în edificarea regimului totalitar ce atacă fundamentele libertăţii internaţionale, Vladimir Putin a conferit un simulacru de legalitate unui rapt barbar. Ca niciodată în  timpuri recente, o naţiune oficializează, cu fast, dezmembrarea unui stat suveran. Membrul permanent al Consiliului de Securitate al ONU este, în această clipă, un stat ce acţionează în afara legalităţii internaţionale.

Eşecurile de pe teatrul de operaţii vor creşte, până la paroxism, brutalitatea  Federaţiei Ruse: atacurile împotriva civililor sunt, deja, un  reper  cotidian. Crimele împotriva umanităţii sunt unica manieră în care Rusia lui Putin mai poate lupta. Cât despre ameninţarea atomică, ea  înseamnă cea din urmă redută ce apără regimul de la Moscova. Reafirmarea prestigiului imperial este inseparabilă de supravieţuirea lui Vladimir Putin: eşecul din Ucraina ar fi sfârşitul propriei sale tiranii.

Sfidarea Federaţiei Ruse este una adresată tuturor  naţiunilor libere. Precedentul de ieri poate fi extins, spre a justifica strivirea altor popoare. Cedarea în faţa agresiunii nu ar face decât să amâne inevitabilul – un alt atac şi un alt război. Calmul fermităţii şi rezistenţa sunt  necesare acum, spre a opri acest val seismic al Rusiei  imperiale. Frontul din Ucraina decide  profilul viitorului însuşi. Alegerile de acum sunt fundamentul destinului nostru colectiv.

 

Articol apărut și în Contributors.

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.