Urma o lovitură de stat instigată de Călin Georgescu?

Protestele dirijate de Călin Georgescu şi de „suveraniştii” care îi ţin isonul, chipurile pentru apărarea democraţiei şi a drepturilor constituţionale, proteste însoţite de valuri de propagandă şi ameninţări lansate prin canale media prietene sau controlate, la care am asistat după anularea alegerilor prezidenţiale din decembrie 2024, păreau „doar” instigări la anarhie. După punerea sub acuzare a lui Călin Georgescu, asamblându-le cu informaţiile din dosarul penal deschis de Parchetul General, pare a se contura o situaţie mult, mult mai gravă: o instigare la o lovitură de stat, prin violenţă.

Din decembrie 2024 încoace, după decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale, Călin Georgescu şi „suveraniştii” arondaţi aceleiaşi cauze anti-occidentale au cultivat în societatea o stare de tensiune, instigând la anarhie. Au făcut-i invocând în mod fals o lovitură de stat şi, concomitent, o încălcare a drepturilor constituţionale ale populaţiei.

O spun încă o dată: ideea – propagată de Călin Georgescu, la unison cu POT, SOS, AUR & compania politico-mediatică anti-occidentală / pro-rusă – că decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale este o lovitură de stat este falsă. O lovitură de stat presupune – definiția este la îndemâna oricui – un act de violare a Constituției prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într-un stat. Or, în cazul de față, decizia CCR – care nu a încălcat legea fundamentală – a fost luată de o instituţie legitimă a statului român, adică CCR, și nu a vizat înlăturarea de la putere a nimănui, ci doar anularea alegerilor prezidenţiale din cauza constatării unei profunde vicieri a lor. Documentele declasificate ale CSAT, care au stat la baza deciziei CCR şi care au ajuns deja şi în justiţie, sunt o dovadă palpabilă. A fost o decizie excepțională impusă de o stare de fapt excepțională: România s-a aflat la un pas de schimbarea ordinii constituționale şi a parcursului euroatlantic, iar asta cu implicarea Rusiei.

Iată că acum – după ce Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a pus pe aspirantul pro-rus la Președinția României, Călin Georgescu, sub acuzare – iese la iveală că acesta ar fi plănuit o lovitură de stat. Informaţiile care au început să iasă la iveală sunt halucinante şi terifiante. Infracțiunile pentru care a fost pus sub acuzare, şase la număr, unele în formă continuată sunt: instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale, în formă tentată, comunicare de informații false, fals în declarații în formă continuată, privind sursele de finanțare a campaniei electorale și declarațile de avere, iniţierea sau constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, promovarea, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe şi iniţierea sau constituirea unei organizaţii cu caracter antisemit, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de organizaţii.

Cea mai gravă dintre ele – şi una dintre cele mai grave infracţiuni din Codul Penal – este instigarea la acțiuni împotriva ordinii constituționale. Procurorii i-au încadrat fapta lui Călin Georgescu la art. 47 Cod Penal, raportat la art. 32 Cod Penal, raportat la art. 397 alin. 2 Cod Penal. Pe scurt, instigare la lovitură de stat prin violenţă.

Ancheta procurorilor mai scoate la iveală şi legături cu Rusia ale unor oameni din anturajul său apropiat. De pildă, mercenarul Horaţiu Potra, vizat şi el de dosare penale, despre care presa scrie, invocând surse ale anchetei, că are legături cu cercuri de influenţă din Rusia şi cu mişcarea Wagner. Sau Marin Burcea, fost luptător în Legiunea străină, a cărei parteneră de afaceri, Dorina Mihai, avea legături cu militari ceceni din anturajul liderului cecen, Ramzan Kadîrov. Sau Marin Motocu – trimis deja în judecată, acuzat de propagandă legionară şi mesaje antisemite –, căruia Călin Georgescu i-a spus: „Dacă lucrurile merg bine, o să încep în ianuarie. Există un plan, există o strategie pe care numai eu o cunosc. Când va fi să fie, aşa cum ţi-am spus de acum un an, nu s-au legat lucrurile din multe motive, atunci o să ai locul tău în această acţiune. Să stai aproape de omul ăsta (George Mocanu, un apropiat al lui Călin Georgescu – n.r.).” Discuţie după care Motocu a sunat la Ambasada Rusiei la Bucureşti, încercând să ia legătura cu colonelul Evgheni Ignatiev, adjunctul ataşatului militar al ambasadei.

Ce urma să înceapă Călin Georgescu în ianuarie? „Pot spune că 2025 va fi un an de uriașă cotitură” – promitea, în programul său de preşedinte, Călin Georgescu. Program în care vorbea şi despre spaţiul eurasiatic – o sintagmă din ideologia Kremlinului – unde, spune el, România „trebuie să-şi afirme vocaţia de punte de legătură şi spaţiu de dialog şi complementaritate” între estul şi vestul acestui spaţiu. Ideea eurasianismului îi aparţine lui Aleksandr Dughin, în viziunea căruia imperiul eurasiatic – la care visează Putin şi pe care Georgescu îl menţiona în programul său de preşedinte „Hrană, Apă, Energie”. O întoarcere la rădăcinile neamului românesc  –, ar trebui să se întindă de la Dublin până la Vladivostok. Ce poate înseamna această „uriaşă cotitură”?, ne întrebam unii dintre noi, după primul tur de scrutin şi după anularea alegerilor prezidenţiale de către CCR? Punând cap la cap declaraţiile sale de până atunci şi unele idei din programul său de preşedinte, scriam atunci că această afirmaţie prevestea încercarea de a scoate România de pe traiectoria euroatlantică şi de a o repune în sfera de influenţă a Rusiei.

Călin Georgescu nu a ajuns preşedinte în decembrie 2024, cum şi-a(u) dorit, nu a fost reluat turul doi cum şi-a(u) dorit – de altfel, în ciuda presiunilor făcute în stradă şi prin canalele media arondate cauzei, ştiau că acest lucru nu e posibil pentru că nu există cadru legal pentru revizuirea unei decizii a CCR – şi atunci ar fi ticluit un plan B, despre care vorbesc acum procurorii de la Parchetul General: instigarea la o lovitură de stat prin violenţă.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News