Unde se află lucrurile în disputa privind declaraţiile controversate legate de Fenomenul Piteşti


Reacţiile la nişte injurii şi un interviu controversat sunt una. Acum că este vorba de o dezbatere istoriografică şi ştiinţifică, suntem în cu totul altă paradigmă. Aşteptăm materialul de la care să putem porni o discuţie constructivă şi la obiect.

 

Aceasta este desfăşurarea evenimentelor:

Faza 1: Au loc reacţii negative la nişte afirmaţii controversate şi insultătoare făcute într-un interviu şi în reţelele sociale de două persoane  – unul binecunoscut prin alte ieşiri controversate, iar celălalt fără recunoaştere publică sau academică prealabilă –, dar care, ambii, s-au prezentat public drept “cercetători”. Cum ieşirile nu aveau – nici una dintre ele – calităţi care să le recomande drept academice sau ştiinţifice (unele erau inanităţi şi injurii, cealaltă intervenţie – un interviu confuz plin de ambiguităţi, aluzii şi lipsit de logică şi argument), reacţiile au fost centrate pe aceste două surse.

Faza 2: Se sugerează în apărarea celor doi că este vorba de fapt de o mare contribuţie istoriografică ce ar justifica şi stă în spatele celor două ieşiri publice. Că, de fapt, este vorba de o nouă teza istorică de natură revizionistă bazată pe un efort de cercetare profundă, ce aduce noi dovezi şi argumente care ar alimenta şi justifica cele două ieşiri în esenţă şi substanţa lor. Se afirmă că reacţiile negative la adresa celor doi ar fi atacuri la adresa ştiinţei, cercetării, libertăţii investigaţiei ştiinţifice şamd. Se afirmă că au loc atacuri de natură politică şi abuzuri la adresa a două tinere standarde ale cercetării istoriografice româneşti, curajoşi deschizători de drumuri etc.

Faza 3: În aceste circumstanţe, datele problemei se schimbă radical. Nu mai este vorba de un caz de aventurism şi oportunism mediatic, nu mai e vorba de ieşiri publice nefericite la care li s-a răspuns cu o monedă mai mult sau mai puţin similară. Este vorba de un întreg program de cercetare materializat într-o nouă teză istoriografică şi politologică, avansată cu îndrăzneală de doi tineri cercetători.

În aceste condiţii, a fost firesc ca atitudinea sa se schimbe. În conformitate cu noii parametri, apare în acesta fază, Faza 3, următoarea cerinţă:

Să se ofere publicului şi specialiştilor ceea ce în practică ştiinţifică/de cercetare standard este numit sinteza cercetării: „Abstract, key highlights, Main thesis advanced, main theses refuted, arguments în refutation, evidence used”. Mai precis, solicitarea arată aşa:

  • Un paragraf cu teză, formulată în termeni clari, legaţi într-o logică cauzală explicită.
  • Un paragraf sau câte sunt necesare cu alte teze, diferite, care sunt negate sau amendate de nouă teza (de exemplu teza Ierunca).
  • O explicaţie a modului în care are loc această amendare sau negare/falisificare.
  • Şi o listă de elemente factuale noi (sau reinterprtarea lor) aduse în susţinerea celor de mai sus.

În cazul de faţă, la cele de mai sus se adăugă ca necesară şi o explicaţie de ce noua teza în cauză (dacă este similară cu ceea ce criticii au crezut că înţeleg despre ea) este sau nu este diferită de linia oficială a Securităţii comuniste privind cazul şi dacă nu este diferită, de ce ar trebui acceptată această convergenţă de vederi şi pe ce bază.

S-a notat că toate acestea nu ar lua mai mult de o pagină jumătate sau două şi nu ar trebui să ceară mai mult de câteva ore pentru a fi produse. (În mod normal ar trebui să existe deja, dată fiind magnitudinea şi senzitivitatea temei şi a relevanţei noii teze, la care înţeleg că se lucrează de ani buni).

Aici ne aflăm în acest moment. Până la acestă ora nici cei doi cercetători, nici susţinătorii poziţiei lor (oricare ar fi asta) nu au prezentat un astfel de material. În aceste condiţii este încă foarte dificil să ne pronunţăm:

(a) Ştim la ce au reacţionat negativ – mai mult sau mai puţin justificat sau decent – criticii celor doi cercetători: insultele proferate de unul în mod public şi un interviu cu afirmaţii controversate şi nesusţinute al celuilalt.

(b) Nu ştim încă la ce – în mod mai precis şi concret – au reacţionat pozitiv sau în apărare, apologeţii lor. În absenţa unui material care să prezinte succint şi profesional despre ce discutăm ca teza ştiinţifică şi care este explicit valoarea istoriografică şi politologică adăugată a acestei teze, este greu de avut un dialog sau o clarificare. La ce se referă ei?! La această oră nu ştim încă.

Un ultim punct: De ce e nevoie de materialul respectiv?

Aşa este practica ştiinţifică: atunci când cineva are o teză nouă, aşa se prezintă teza, contextul ei şi substanţa contribuţiei.

Care e logica practicii?

Nimeni, editor, public sau comunitate ştiinţifică, nu este obligat şi nici nu este capabil să citească materiale de zeci şi sute de pagini fără a fi orientat în ele de către autor. Ideea că faci nişte afirmaţii vagi pretinzând nu ştiu ce descoperire sau contribuţie şi apoi zici: “Am scris aceste 40, 400 sau 4000 de pagini în care explic nişte chestii ştiinţifice formidabile, care by the way fac praf ce zice în lucrarea sa clasică XY, reperul în domeniu până acum, nu pot să spun succinct ce, ia şi citeşte şi clarifica tu ce vreau să spun…” pur şi simplu este absurd, indiferent de practica curentă în lumea ştiinţifică.

Acesta este rostul structurilor procesului de peer review de tip “Abstract, key highlights, main thesis advanced, main theses refuted, arguments în refutation, evidence used” şi al introducerilor la volume şi monografii, în care lucrurile acestea sunt prezentate succinct şi precis, dând orientarea în tezele istoriografice sau politologice ce urmează a fi dezvoltate în carte. Ceea ce cerem de la cercetătorii în cauză este deci un lucru minimal, firesc, normal. Aşteptăm să facă acest prim pas necesar în orice dezbatere academică dacă susţin că intervenţiile lor publice iniţiale sunt parte a unui demers academic.

Pe scurt: Reacţiile la nişte injurii şi un interviu controversat sunt una. Acum că este vorba de o dezbatere istoriografică şi ştiinţifică, suntem în cu totul altă paradigmă. Aşteptăm materialul de la care să putem porni o discuţie constructivă şi la obiect.

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.