Sinistrele demascări din ’65


Foto: Agerpres

Între cei implicați în afacerea de la Filosofie, în stigmatizarea și pedepsirea „exemplară” a colegilor învinuiți de discuții presupus dușmănoase, ba chiar și de o tentativă de lovitură de stat, s-a numărat colegul lor de facultate, Iosif Boda.

 

Acesta a fost între cei mai zeloși demascatori la acea serie de terifiante ședințe din toamna anului 1965 (repet, la câteva luni după Congresul al IX-lea, deci în plin așa-zis „dezgheț” ceaușist). Luând cuvântul, Boda a declarat că regreta faptul că i-a permis lui Stelian Văsar (acuzat că-l antipatizează pe Ceaușescu) să se întoarcă întreg de la Costinești, unde împărțiseră camera în tabăra studențească de vară.

Studenții exmatriculați în urma denunțurilor obținute de Securitate au fost insultați și maltratați pe scările Rectoratului Universității din București de securiști în civil și, lucru și mai odios, dacă se poate, de „colegii indignați”. Atunci să fi învățat Iosif Boda metodele practicate ulterior de mineri și de securiștii deghizați în „oameni ai muncii” în timpul mineriadei din iunie 1990? Să nu uităm, în acea perioadă, Iosif Boda era unul dintre cei mai apropiați consilieri ai lui Ion Iliescu.

La sinistrele demascări din 1965, Boda l-a acuzat pe Văsar că a fost liderul unui grup extremist format din indivizi care foloseau salutul hitlerist (la spălătorul din cămin!). Pentru Boda, era inacceptabil faptul că Văsar ar fi spus că „românii sunt un popor de turmă”. În plină campanie de etnicizare a partidului, pentru Boda, afirmațiile lui Văsar erau cu atât mai grave, cu cât acesta era bănuit a fi evreu.

Ceea ce îi deranja pe politruci era independența sa mentală. Într-un articol apărut în România liberă din 17 ianuarie 2006, sub semnătura lui Virgil Burlă, se cita din Jurnalul lui Tudor Bugnariu, profesorul de materialism istoric care îndrăznise să mențină relații normale cu studenții acuzați de „fascism”.

Iată ce nota Tudor Bugnariu despre Văsar, pe atunci student în anul III: „…student foarte bun la carte, are toate examenele luate cu 10, este acuzat că a propus o manifestație în fața Ambasadei URSS și una în fața celei americane. A răspândit zvonuri false, a adus injurii conducătorilor de partid și de stat. A declarat că în țara noastră nu există libertăți. A afirmat că unii membri ai organizației de bază sunt staliniști și că marxismul este depășit”.

Între cei vizați de atacurile național-securismului în plină ascensiune erau mai mulți profesori apropiați de T. Bugnariu. Între aceștia, Iosif Cernea, autorul unei cărți despre tânărul Marx, originală pentru condițiile epocii, dar și fostul ultradogmatic Henri Uschersohn, care ținea cursul de materialism dialectic. Era vorba de un incipient conflict ideologic, perceput ca o șansă de unii dintre „tinerii lupi” de a lua locul vechilor staliniști care flirtau cu un fel de „umanism marxist”.

Partidul nu avea nevoie de niciun fel de dezbateri serioase despre marxism. Tezele secretarului general erau arhisuficiente. Din cercul lui Bugnariu făceau parte, între alții, Radu Florian și Ileana Ioanid.

Ședințele de demascare au fost cumplite. Scria Tudor Bugnariu: „…eram profund impresionat de modul în care s-a desfășurat ședința și pregătirea ei, care amintea de practicile anilor 1952ţ1954, 1958-1959, și știam că, în ce mă privește, ședința precedentă era numai începutul, căci nu-mi făceam iluzii că unii «tovarăși» nu se vor folosi de această împrejurare cu studenții ca să mă implice într-un fel sau altul în problema studenților sancționați”.

Ședințele au fost conduse de reprezentanții Comitetului Municipal de Partid București. În biroul rectorului Mihoc se aflau activiștii de la Capitală: Traian Dudaș, Marin Rădoi, Cornel Pacoste, Mihai Dulea, precum și inginerul Caragheorghe, responsabil pentru predarea științelor sociale.

Au fost chemați și studenții împricinați. Scria Octavian Nicolae: „S-a incriminat o lucrare de biologie, redactată de Traian Văsar, lucrare elaborată sub conducerea prof. Octavian Munteanu și premiată la concursul național al cercurilor studențești de la Sinaia. (…) Au luat cuvântul diverși oameni care nu se cunoșteau, de ex. acad. Vasile Maciu, istoric, care a vorbit de realizările poporului nostru, de exemplu combinatul siderurgic de la Hunedoara, deși n-am înțeles ce legătură avea asta cu noi. Deosebit de violenți au fost colegii noștri Colev, viitor activist al comitetului județean Brașov, și Iosif Boda. Acesta din urmă a declarat că, dacă ar fi știut că Traian Văsar era un asemenea dușman de clasă, l-ar fi sugrumat cu mâinile lui…”

Au mai luat cuvântul colegi și profesori. Unii, din păcate prea puțini, și-au mărturisit ulterior regretul pentru acele clipe de abjecție morală…

 

Articol publicat şi pe Europa Liberă.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

1 Răspuns

  1. Galani spune:

    Citind articolul mi-am adus aminte de tristele vremuri ale studentiei mele ! Poate nepotii si/sau stranepotii sa prinda o societate normala în aceasta tara frumosa, dar mult prea tristă ! 🌻😡

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.