Simptome ale destrămării societale

Simptome ale destrămării societale sunt surparea educației, contestarea ordinii, disoluția autorității, ultraradicalizarea, ura și violența endemice, proliferarea populismului, pierderea realismului, orbirea morală.

Ura și violența de limbaj, care pot lua oricând forma concretă a unui atac la persoana fizică a cuiva (cazurile jurnaliștilor agresați recent în stradă și ale atâtor oameni, repere de profesionalism și luciditate, puși pe liste negre și amenințați cu eliminarea), escaladează cu furie galopantă în spațiul online românesc.

CNA (Consiliul Național al Audiovizualului) este excedat de petiții perfect justificate ale oamenilor cu bun-simț, contrariați și revoltați de deversarea incontinentă a urii amenințătoare în spațiul nostru mediatic infestat de propagandă antieuropeană cu aer „democratic” și panaș „creștin”.

În fond nici propaganda antiromânească venită împreună cu lumina și dronele de la Răsărit nu e interzisă, deci e legală și bine mersi.

Asistăm, încremeniți într-un strigăt mut adresat surzilor, la o desfigurare morală în masă, similară cu cea legionară, la un incendiu social aprins de populiștii care, cu tupeu golănesc și o nesimțire cât Casa Poporului, se autointitulează „conservatori”.

Cine sunt însă gânditorii conservatori de la care se revendică acești guralivi violenți, ce cărți ale acestora au citit, ce bagaj cultural poartă alături de telefonul pornit non-stop pe „filmare” și de lexicul minuscul setat doar pe „foarte tare”? Să spună, să nu se sfiască, să nu se teamă că ar putea fi judecați prea aspru pentru erudiție!

Asistăm la o revoltă împotriva ordinii instituționale și la sabotarea evoluției firești a României pe calea europeană, antitotalitară, singura care nu e un drum înfundat de groapa mizeriei cu duhoare comunistă. O revoltă în numele mulțimii deificate, adică mințite crunt și în fapt ironizate. Un circ înțesat de clovni prin care zburdă, scăpate din anonimat, tot felul de non-aristotelice animale politice.

Rădăcina ultimă a acestui fenomen funest se întinde cu precizie până la arhicunoscuți tribuni ai violenței verbale, până la diverși „coroi” și mercenari activi în haznale media, inși care au inaugurat, încă din „plandemie”, o neagră epocă a calomniei și agresivității fără precedent, ajunse acum în preajma apogeului „trezirii în conștiință” provocate de marea „chemare”.

Chemare la ce? Care e conținutul concret al unei butaforii patriotarde? Ce anume se pune real și funcțional în locul rămas pustiu după tsunami-ul provocat de „marea trezire”? Cine sunt de fapt cei ce vor să salveze România de democrație, de Europa, de urbanitatea comunicării cu țările alergice la totalitarism, de creștinismul universal, nu strâmb filetist/ național? Întrebări perfect legitime formulate de bunul-simț al tuturor celor ce nu l-au pierdut.

Niciunul dintre aceste violente personaje care, precum într-o țară în care autoritatea nu e o fantomă și complicitatea nu e o poveste, ar fi trebuit să suporte de la început sancțiuni prompte din partea organelor de ordine din instituții ale statului batjocorite gălăgios chiar din interior, absolut niciunul nu condamnă depravarea prin vulgaritate agresivă, obscenitate publică și violență a unui larg segment al societății românești ajunse din una numită creștină, una lipsită radical de realism și gata să comită cu ură absolut orice în favoarea unei ficțiunii fatale. Oare de ce?

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News