Şi te bat, şi te bat…Şi tu cât de prost să fii până să te prinzi?


Ştiţi cum e asta? La o bătaie: regula cu lovitură sub centură. Şi ei, dă-i şi dă-i, doar sub centură. Te bat măr. Că tu eşti cu regulă, mă rog, te ţii tare, nu ai spus tu că sunt nişte regului ale jocului?! Şi te bat, şi te bat…. Că aşa e jocul. Dacă ei dau doar sub centură şi tu încerci să te abţii şi să dai doar deasupra: cam greu să învingi. Şi încasezi…

 

Şi brusc, la un moment dat, le tragi una sub centură. Lovitura de teatru: stop joc, nu se poate aşa ceva! Vai dar cum, dumneata care eşti un gentleman şi cu reguli şi aia, şi aialaltă. Vai ce ipocrizie şi standarde duble, se poate?

Şi tu zici: da, domnule, ce s-ar întâmpla dacă ar face toţi aşa?! Nu e bine. Ce facem! Ajungem şi noi ca ei dacă ne purtăm aşa. (Şi alte baliverne de astea nedigerate intelectual, dar care dau bine).

Şi iar începe: ei, sub centură, tu o ţii cu regula. Şi încasezi, şi încasezi. Şi tu cât de prost să fii şi de câte ori la rând să înghiţi găluşca asta până să te prinzi?! Se pare că la noi ţine asta indefinit. Noroc că ăia din vechime care s-au bătut cu Hitler şi comunismul nu gândeau aşa. Că dacă era după logica asta erai vai de noi…

 

P.S. – Există un domeniu întreg în teoria decizei şi a interacţiunilor strategice ce tratează tema asta (vezi Robert Axelrod, între alţii), în caz că cineva se întreabă ce a făcut un grup de experţi americani sau britanici între timp, cât noi luăm bătaia aici după regulile jocului…

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.