Secolul lui Lenin

Predau azi despre Lenin ca dictator. Iată punctele esențiale care, cred eu, trebuie luate în consideratie pentru a înțelege de ce numesc secolul XX secolul lui Lenin. Un secol în care s-au contopit ascetismul iacobin, furia apocaliptică, extazul mesianic și nihilismul cataclismic.

1. Pentru Vladimir Ilici Lenin (22 aprilie1870–21 ianuarie 1924), dictatura proletariatului, concept pe care el l-a apărat cu fanatică ardoare, a reprezentat singurul mod de salvare a revoluției și, deci, a umanității.

2. În fapt, cum prevăzusera adversarii săi menșevici și cum a demonstrat Raymond Aron, esența bolșevismului a fost substituționismul: Partidul înlocuiește clasa, casta birocratică înlocuiește partidul, despotul (dictatorul) înlocuiește domnia castei prin domnia bunului său plac.

3. În acest chiliasm revoluționar, violența avea funcțiuni izbăvitoare, cathartice și miraculoase. Cei care refuzau să adere la adevărul revelat de partid deveneau „dușmani ai poporului” și își meritau exterminarea, fiind mizerabili paraziți. Rosa Luxemburg a intuit profetic dinamica liberticidă a leninismului.

4. Lenin a fost creatorul tuturor instituțiilor care au permis ororile absolute ale stalinismului: Ideocrația, partocrația, poliția secretă, statul propagandei dezlănțuite, lagărele de muncă forțată, completa anihilare a justiției și simularea unei pseudolegalități menită să justifice orice abuzuri și oricâte crime.

5. Filosofia, arta, cultura în general, au caracter de clasă. Nu poate exista „artă pentru artă”, tendința, partizanatul, natura ancilară, „condiționarea socială) sunt inevitabile. Lenin a formulat principiul „partinității” în artă și i-a stigmatizat cu imens dispreț pe „intelectualii șovăielnici”.

6. Cei care încearcă astăzi să propună imaginea benignă a unui „bolșevism” originar, diferit de totalitarismul stalinist, ignoră faptul că leninismul a fost de la început o ideologie exclusivistă, întemeiată pe cultul violenței, pe mistica partidului si a Liderului Suprem.

7. Internaționalismul bolșevic s-a tradus în fondarea Internaționalei a III-a (Comintern) în martie 1919. Condițiile de primire în organizația revolutionară mondială cu sediul la Moscova și finanțată de URSS au fost elaborate de Lenin și reflectau centralismul autoritar al matricii mentale și instituționale bolșevice.

Acestea sunt doar câteva reflecții (teze) despre leninism ca doctrină a distrugerii statului democratic și instaurare a totalitarismului, o inovație absolută în istoria regimurilor politice.