“În lumea asta nu mai este loc pentru poeţi”

Luca Gherasim. Foto: Zenda

În noaptea de 9 pe 10 februarie 1994, Gherasim Luca își pune capăt vieții aruncându-se, asemenea lui Paul Celan, în Sena. Avea 80 de ani…

Ultimul mesaj către partenera sa de viaţă, Micheline Catti: “În lumea asta nu mai este loc pentru poeţi”.

Un poem de Gherasim Luca:

„părăsisem uzina la 8 mai destrămat ca oricând
îmbâcsit de praf pe străzi lângă domni în blănuri
printre femei frumoase obosit şi destrămat
şi o scârbă umedă îmi umplea gura

doamna aceea frumoasă mă ochise din automobil
eram şi eu destul de frumos – scuipatul nu se vedea

ea purta păr ondulat şi automobil

prezenţa mea acolo îmbâcsită de praf îi provoca o tremurare suavă sub ciorap

şi până la uşa apartamentului ei luxos, automobilul a lunecat ușor

unde lucrezi, m-a întrebat în timp ce-
şi scotea mantoul

de câteva zile la uzina de gaz

eşti un băiat voinic şi destul de frumos ai putea câştiga mai bine

până ieri timp de şase luni mâncam odată la două zile

discuţia noastră se putea prelungi la nesfârşit
eu scoteam din mine vorbe mirosind a pâine, a gaz

ea ciripea ca dintr-un pian deschis vorbe asemenea unei romanţe la modă

şi cu toate astea felul bărbătesc
cum se colţura pe oase carnea mea
făcea să ne înţelegem de minune

orele sunt înaintate, să ne culcăm
patul mirosea a cald şi a curat

doamna ştia să facă dragoste mai bine decât vorbea

şi mie îmi plăcea părul ei fiindcă aveam voie să-trag

dimineaţa mi-a spus la revedere, dragul meu
(orele 5, la 6 deschide uzina)

să ne vedem diseară la 8, luăm împreună cina

lângă vorbele mele mirosind a pâine, a gaz
păstram o gură plină de scuipat

ea a văzut- o ea s-a speriat

doamna aceea frumoasă cu care o noapte întreagă m-am plimbat prin dragoste şi automobil,
–
dispăruse

în locul ei rumega o babă zbârcită şi cu ochelari care

citea de zor pagini din sfânta evanghelie.”