Despre prietenie cu Geo Bogza și cu Max Blecher

Max Blecher, în jurul anului 1935. Foto: Muzeul Național al Literaturii Române

Max Blecher, imobilizat la pat de tuberculoză osoasă încă de la 16 ani, scrie si publică încurajat și de cel care avea să îi devină prieten apropiat, poetul Geo Bogza.

Așa cum scrie Doris Mironescu în Viața lui M. Blecher, împotriva biografiei, prietenia cu Bogza are sensul unei dăruiri totale.

Pofta lui Bogza de viață era contagioasă. În vizitele sale la Roman, Bogza suspenda programul de îngrijiri și menajamente al bolnavului, antrenându-l în jocuri copilărești.

“Se jucau de-a vaporul. Bogza îi remorca patul, iar Blecher dădea semnalul de plecare. În perete bătuseră un aviz: Este interzis a se sui pe catarg și a scuipa de sus în camera mașinilor”.

Geo Bogza. Foto: Muzeul Național al Literaturii Române

Blecher îi scrie lui Bogza, și ce emoționantă mărturisire de iubire prietenească: “Când vița se sprijină de zid este vorba de încredere sau de ceva infinit mai vital, mai esențial? Și eu mă sprijin de tine.”

Blecher moare la nici 29 de ani. Bogza spune: “Faptul că l-am cunoscut și iubit pe M. Blecher este una dintre cele mai mari întâmplări din viața mea”.