PSD şi universităţile: satârul de partid, cel foarte selectiv

O eventuală grevă generală (dar nu una mimată, ci una serioasă, pe bune, legitimă şi legală) în toate cele cinci universităţi mari, complementară, eventual, cu proteste studenţeşti mai consistente, ar putea amorsa cu relativă uşurinţă un fel de 1968 dâmboviţean.

Cu câteva zile în urmă a izbucnit, în forţă, un nou scandal major legat de învăţământul românesc: Ministerul Educaţiei a decis, brusc (dar nu neapărat complet pe neaşteptate), să reducă în chip consistent finanţarea acordată unora dintre instituţiile de învăţământ superior de stat. Mai precis, spun surse deschise care formulează întrebarea „cine pierde locuri?”, lovite sunt, în mod direct, doar „universităţile ai căror rectori au avut deseori poziţii critice faţă de politica MEN din ultima vreme”

Alte surse deschise afirmau, încă din seara zilei de 9 aprilie, că „toate universitățile din Consorțiul Universitaria – care a criticat în dese rânduri derapajele guvernelor PSD în politica educațională – primesc din septembrie mai puțini bani de la stat pentru licență”. Mai precis, „dintr-un total de 56 de universități de stat, sunt penalizate la buget doar 8: Universitatea din București, ASE, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea «Babeș-Bolyai» din Cluj-Napoca și Universitatea de Vest din Timișoara (membrele consorțiului), precum și SNSPA, Academia Națională de Informații Mihai Viteazul din București – care își înjumătățește numărul de locuri în anul I, și Academia Forțelor Aeriene «Henri Coandă», din Brașo

Reacţii rapide şi clare

În aceste condiţii, mai multe dintre instituţiile de învăţământ superior afectate în chip consistent de decizia MEN au început deja să reacţioneze. Aşa de exemplu, Universitatea din Bucureşti a anunţat încă din ziua de 11 aprilie – printr-un text semnat de rectorul său, profesorul Mircea Dumitru, ca şi de profesorul Marian Preda, preşedinte al Senatului UB – că „este un timp al polemicii si un timp al deciziilor instituționale sobre si lucide! Vă anunțăm că Universitatea din București va acționa Ministerul Educației în contencios administrativ, pentru că vrem să aflăm prin ce miracol «criteriile» de alocare a cifrelor de școlarizare pentru toamna acestui an au penalizat universitățile din Consorțiu și le-au recompensat pe aproape toate celelalte” (pentru textul complet al acestui mesaj, transmis în mod explicit „către studentele, studenții, profesorii și absolvenții Universității din București”, ca şi “către toți cei cărora le pasă”, vezi o postare pe pagina de Facebook rectorului UB, precum şi mai multe texte de presă  – vezi, de exemplu, un text din Revista 22.

Acelaşi mesaj al rectorului UB conţinea şi următoarele afirmaţii şi date – foarte relevante, cred eu: „cu ură și cu răzbunare, dl. Ministru Popa, alături de colegii săi de partid, dl. Dragnea și d-na Dăncilă, au tăiat drastic din locurile la admitere ale celor mai vechi și mai prestigioase universități românesti, universitățile din Consorțiul Universitaria, și le-au împărțit cu generozitatea boierilor medievali noilor cetăți de scaun ale învățământului universitar românesc. Este lipsită de orice justificare rațională scăderea arbitrară a numărului de locuri repartizate Universității din București pentru anul universitar 2018-2019, pe toate cele trei cicluri de studii: licență, cu 60 de locuri mai puțin; master, cu 335 de locuri mai puțin, adică cu 10% mai puțin decât anul trecut; iar la doctorat, poate vă întrebați câte locuri a primit Universitatea? Știm că studiul făcut serios nu e pe placul domniilor lor, poate și de aceea au tăiat din «pixul de demnitar» 59 de locuri, adică 17% față de locurile din anul precedent”.

Foarte repede, cadre didactice, precum şi absolvenţi ai UB au început de asemenea să reacţioneze, în termeni lipsiţi de orice echivoc. Ca să dau doar câteva exemple (deşi – şi subliniez asta – mesajele transmise public, în diverse forme, de către cei care critică acest nou abuz al MEN sunt deja suficiente pentru un volum mărişor), Carmen Silvia Muşat, profesor la Litere (mulţi dintre noi o ştim bine şi din paginile revistei Observator Cultural, al cărei redactor-şef este) scria, la 12 aprilie, pe pagina ei de Facebook: „Fără ruşine! Actuala conducere a Ministerului Educaţiei diminuează locurile la universităţile cu tradiţie şi performanţe, pentru a mări numărul de locuri de la fabricile de diplome. După ei, potopul!”; Cristian Preda, profesor la Ştiinţe Politice (şi europarlamentar) scria, tot pe Facebook, la 10 aprilie: „Ministerul Educației a trimis universităților cifrele de școlarizare pentru anul academic următor. Față de 2017-2018, Universitatea din București pierde sute de locuri la programele de licență, masterat și doctorat. Ministrul Popa se răzbună. Reamintesc că UB a refuzat să aplaude slugarnic numirea actualului ministru al Educației, un jalnic apărător al plagiatorilor și un ins care stâlcește limba română. Popa oferă, în schimb, avantaje Universității din Suceava, unde el era rector, ca și altor instituții universitare pe care pesediștii le folosesc ca noduri ale rețelelor locale de putere. E confirmată astfel deviza PSD: țării cât mai mulți tâmpiți!”. Iar Gelu Duminică, profesor la Sociologie, tot la UB, scria – la 11 aprilie – următoarele: „Ăștia au tăiat locuri, a se citi resurse, de la Universitățile cele mai bine cotate și au dat la alea care au pupat poala popii (adică a Ministrului Popa). Cam așa văd politicii care ne guvernează viitorul României: cei care cântă ode sunt recompensați. Cei cu calitatea, dă-i în mă-sa, dacă îndrăznesc să ne critic… Bineînțeles, sunt «mândri că sunt români»! Mi-e greață și mi-e silă.”.

Câteva serioase semne de întrebare

De mirare (dar doar până la un punct, desigur, pentru cine ştie cam cât de ancorate în realitate sunt multe dintre segmentele vieţii publice româneşti, în general) e faptul că, până acum, reacţiile politice cu adevărat consistente, ca răspuns minimal la ceea ce a întreprins conducerea de partid a MEN, par să lipsească. Cu totul.

Pe pagina web a PNL, de exemplu, niciun comunicat de presă din perioada 10-13 aprilie nu face trimitere la problema pe care o discut aici. La fel se petrec lucrurile şi în cazul PMP (pe pagina web a partidului ex-preşedintelui Băsescu, găsim cel mai recent comunicat al acestui partid de opoziţie; e vorba despre un text publicat la 5 aprilie); pe pagina web a USR, la fel, niciunul dintre comunicatele publicate în ultimele zile (începând din 10 aprilie) nu vorbeşte despre tentativa MEN de a finanţa discreţionar (şi în funcţie de loialităţi politice) învăţământul superior de stat.

Prin urmare, cel puţin deocamdată, învăţământul superior de stat nu are aliaţi vizibili clar conturaţi şi într-adevăr eficienţi nici în rândurile Puterii, dar nici în cele ale Opoziţiei. Excepţie face, din ce am citit eu până acum, Vlad-Tudor Alexandrescu, vicepreşedinte USR şi senator USR de Bucureşti (ca şi membru în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului); el are, pe pagina sa oficială de Facebook, două postări referitoare chiar la problema pe care o discut aici, prima dintre ele (care conţine şi un paragraf ce ne spune că „Valentin Popa, din păcate actual ministru al Educației, a hotărât să aloce mai puțini bani pentru universitățile ce s-au exprimat critic la adresa puterii începând cu luna septembrie. Universitatea București, Universitatea de Vest din Timișoara și alte universități ai căror rectori nu au semnat scrisoarea de susținere pentru Valentin Popa ori au avut cu el mici conflicte au primit mai puține locuri bugetate pentru anul I de licență. În schimb, micile universități de o calitate mult mai slabă, dar semnatare ale scrisorii de susținere, vor primi mai multe locuri, inclusiv Universitatea «Aurel Vlaicu», al cărei rector e Ramona Lile, plagiator dovedit în mai multe cărți și articole”) fiind din 11 aprilie. Dar cazul lui Alexandrescu e, să fie clar, unul atipic: el este, încă din 1991, cadru didactic la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a UB; în aceste condiţii, mi-e încă neclar cine protestează acum: universitarul sau omul politic?

În aceste condiţii, mi se pare firească următoarea observaţie: până s-or trezi, totuşi, din moleşeala de după Paşti şi alţiidintre liderii Opoziţiei (şi anume suficient de mulţi cât să poată întreprinde ceva, cu minime şanse de succes), conducerea politică a MEN mai poate decide multe. Şi într-o manieră cu consecinţe greu reversibile.

E complet neclar, de fapt, ce va urma în continuare. Ştim, de exemplu, că şi reprezentanţi ai studenţilor au început să reacţioneze, în termeni mai tranşanţi decât în alte ocazii (cel puţin asta e impresia mea). Pe Facebook apăreau şi primele informaţii legate de o scrisoare trimisă conducerii MEN de către studenţi. Textul spune, foarte clar, că reprezentanţii studenţilor din cele cinci universităţi din cadrul Consorţiului Universitaria se arată „surprinși în mod negativ de modalitatea prin care Ministerul Educației Naționale înțelege să organizeze și să desfășoare întregul proces de repartizare a locurilor bugetate la licență și masterat, respectiv a granturilor doctorale pentru anul universitar 2018-2019 și considerăm că este momentul să avem, din acest punct de vedere, o primă poziție publică comună a studenților din cele 5 universități”.

Cel puţin trei întrebări merită, zic eu, să fie formulate în mod deschis:

1. Opoziţia parlamentară va dormi şi în continuare, sau se va trezi, totuşi?

2. Se va ajunge, oare, la grevă în Universităţile mari, de care PSD îşi bate joc (nu întreb aiurea, ideea deja pluteşte cumva în aer, chiar dacă nu pe deplin conturată; în plus, ştim că la Cluj, la UBB, se vorbeşte deschis despre grevă?

3. Ce vor face studenţii, în final? (şi aceasta e, cred eu, o întrebare firească, întrucât micşorarea numărului de locuri la programele masterale şi doctorale, în mai multeuniversităţi mari, e o măsură care îi loveşte direct).

Scurtă remarcă finală: nu-i doar anul Centenarului Unirii, ci acela în care se împlinesc fix cinci decenii de marile revolte universitare din Franţa, din 1968. 

Dacă aş fi acum la guvernare (Doamne fereşte, cum ar fi, eventual, să lucrez, chiar şi numai o zi, cu douăzeci-douăzeci), m-aş gândi, foarte serios, în special la întrebările 2 şi 3. O eventuală grevă generală (dar nu una mimată, ci una serioasă, pe bune, legitimă şi legală) în toate cele cinci universităţi mari, amintite deja aici (Universitatea din București, Academia de Studii Economice din București, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Universitatea de Vest din Timișoara), complementară, eventual, cu proteste studenţeşti mai consistente, ar putea amorsa cu relativă uşurinţă un fel de 1968 dâmboviţean (cu deosebirea notabilă că, de data asta, universităţile şi studenţii ar putea fi de aceeaşi parte a baricadei). Ar fi interesant, într-un fel: marile revolte din universităţile franceze, petrecute exact acum 50 de ani, ar merita şi ele, poate, să fie aniversate cumva, nu-i aşa? Cui are eventuale amnezii îi recomand măcar textul de aici.

P.S.: Dacă, să zicem, s-ar întâmpla aşa ceva (ceea ce nu-i neapărat inevitabil, dar – să fie clar – nu-i nici imposibil), oare ce-ar face, totuşi, deosebit de înţelepţii şi uluitor de responsabilii lideri ai PSD? Ar aduce iar minerii, exact cum au făcut, tot ei, şi-n iunie 1990?

Articol publicat și pe blogul lui Florin Diaconu.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News