PSD intră în alegeri huiduit şi în fostele fiefuri


Mitingurile în care PSD era ovaționat de zeci de mii de oameni în piețe sau pe stadioane, în care șefii acestuia făceau băi de mulțime au fost înlocuite de valuri de ostilitate, chiar și în Moldova, bazin electoral tradițional roșu. Şi asta, la vreo doi ani după ce PSD obţinuse, la ultimele alegeri, un „scor istoric”, cum l-au numit social-democraţii.

 

Iași și Suceava – în jur de 50% din voturi, Galați – peste 50%, Botoșani – peste 60%. Acestea au fost procentele obţinute de PSD la scrutinul parlamentar din noiembrie 2016, când, în ţară, câștigase alegerile cu un scor de peste 45% – e adevărat la o prezență redusă la urne, de sub 40%. Doi ani și jumătate mai târziu, în aceste județe – în care victoria PSD nu fusese neapărat o surpriză, acestea fiind părți dintr-un bazin tradițional roșu –, camarila social-democrată s-a lovit de valuri de ostilitate. Și nu regizate de vreun partid din opoziție.

Primul episod a fost în aprilie, după ce, îmbătat de succesul din Craiova, obţinut în faţa a vreo 30.000 de membri de partid şi susţinători PSD, când sugera chiar o posibilă intrare în cursa pentru Preşedinţie, Liviu Dragnea plecase la adunat aplauze şi voturi în Moldova. Numai că acolo, deşi fief al PSD încă din anii 90, dăduse faţă cu reacţiunea. Huiduielile din Botoşani şi Suceava, care nu se înmuiaseră nici în faţa promisiunii populiste privind acordarea a 20.000 de lei pentru fiecare gospodărie, au fost urmate cele de la Iaşi, din 20 aprilie. După intensitatea lor, după numărul mic de susţinători, și aceia plecați înainte ca Liviu Dragnea să-şi termine discursul, după modul în care „actorul principal” a fost scos din mulțime cu microbuze trase până la scară, a ajuns la concluzia că România chiar merită mai mult. A urmat, din nou, Iașiul, în 9 mai. Strategie eronată. Ceea ce s-a vrut o revanşă a fost un nou fiasco. Mai ales că evenimentul a fost pus în oglindă cu Summit-ul informal al Consiliului European de la Sibiu, unde PSD nu a fost invitat nici la discuții informale cu liderii Socialiștilor Europeni. Două zile mai târziu, la Galați, PSD reușise să aducă în piață doar o treime din numărul de protestari anunţat – adică, vreo 12.000 în loc de 30.000 – asta în timp ce numărul contramanifestanților, veniți în piață benevol și nedirijați de nimeni, a fost de vreo 4000.

În aceste condiţii, scene similiare înregistrate în județe din Ardeal și Banat nu miră. În ziua protestului de la Iași, din 9 mai, la Cluj Viorica Dăncilă a fost huiduită și ea. O zi mai târziu, scenariul s-a repetat întâi la Lipova şi la Arad, apoi în Timiș unde, de teama unor noi proteste, a fost anulată vizita oficială la Timișoara, Viorica Dăncilă fiind dusă la Giarmata, o comună din apropierea orașului; dar chiar și așa, protestatarii nu au lipsit din peisaj.

Pentru a evita astfel de incidente, ce atrag un consistent minus de imagine, riscant înaintea unui scrutin electoral, conducerea PSD a renunțat în ultimul moment la două mitinguri pe care le imaginase ca pe o lovitură dată PNL – mitingul din 5 mai, de la Focșani, un alt baronat roșu, apoi cel din 18 mai, de la București –, a pus jandarmii să bage protestatarii în dubă, preventiv, ca la Topoloveni, sau a închis oraşe, ca la Târgovişte.

Dacă respingerea lui Liviu Dragnea și a PSD în județe din Banat și Ardeal nu ia prin surprindere – deși la ultimele alegeri PSD câștigase scrutinul și aici, cu procente mai mici –, raportând situația la zona Moldovei, unde există un bazin tradițional roșu, aceste valuri de ostilitate surprind, dar au posibile explicații:

1. Pot fi efectul frustrărilor acumulate la nivel de societate. Sunt sute de mii de oameni dezamăgiți, dezabuzaţi după luni de proteste în urma cărora, văd, nu s-a schimbat nimic: Liviu Dragnea și PSD nu au renunțat, în aceşti doi ani, la politica de schimbare a legilor justiţiei în funcţie de interese personale şi de subordonare a justiţiei. În plus, acești oameni au văzut nu numai că li se râde în nas, dar unii au ajuns – la Mintingul diasporei, din 10 august 2018 – și victime ale Puterii discreţionare care a transformat Jandarmeria în gardă pretoriană pentru liderul partidului de guvernământ, represalii pentru care, încă, nu a răspuns nimeni.

2. Pot fi efectul emancipării electoratului dintr-o parte de țară care, intrând în contact cu Occidentul, prin miile de oameni plecaţi la muncă în străinătate, s-a desprins din lanțul dependenței de ajutoarele sociale şi pomenile electorale.

3. Pot fi efectul tensiunilor crescânde din PSD. Politica lui Liviu Dragnea a creat, în ultimii doi ani și jumătate o stare încordată nu doar în societate, ci şi în propriul partid. Iar acestea au dus nu numai la acte de disidenţă intrapartinică – generate nu neapărat de divergenţe de opinii, cât mai ales de erodarea imaginii partidului –, ci şi la migrări spre Pro România, PSD-ul anti-Dragnea. Care îşi vor disputa, în 26 mai, bazinul electoral ajuns, cumulat, la un procent estimat de sub 34%.

 

Articol publicat şi în Revista 22.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.