Ziua Europei, “poleită” cu discursuri de sorginte naţionalist-comunistă

De Ziua Europei, socialiştii şi comuniştii din Republica Moldova – ţară care a solicitat aderarea la Uniunea Europeană – au sfidat, făcând propaganda pro-rusă pe faţă: preşedinţii celor două partide, Dodon şi Voronin, au organizat, la unison şi concomitent cu Putin, Marşul Victoriei. La noi, sfidarea a luat altă formă: parlamentari AUR sau intraţi în Parlament pe listele AUR – partidul care a dat o serie de voci ce cântă aria RoExit – s-au declarat susţinători ai unor teme de sorginte naţionalist-comunistă, aplaudate şi de propaganda rusă.

De Ziua Europei, la sfârşitul zilei, am făcut un tur virtual pe paginile de Facebook ale şefilor de partide parlamentare pentru a vedea ce mesaj transmit electoratului. Liderii PNL, PSD şi USR, respectiv Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu şi Cătălin Drulă, au transmis, de la prima oră, mesaje de susţinere euroatlantică, subliniind importanţa apartenţei României la Uniunea Europeană, dar şi la NATO. Liderul UDMR, Kelemen Hunor, nu a avut niciun mesaj de transmis. La fel, preşedintele AUR, George Simion, altfel extrem de activ pe reţelele de socializare cu fel de fel de non-subiecte, nu a avut nimic de transmis alegătorilor săi de Ziua Europei, nici măcar nu a pomenit de ea. Tema zilei pe pagina lui George Simion – la fel, pe paginile altor politicieni AUR sau care au intrat în Parlament pe listele AUR, unii fani declaraţi ai lui Marine Le Pen, o admiratoare a politicilor liderului de la Kremlin – a fost Legea Suveranităţii, proiect respins, din fericire, chiar de Ziua Europei, în Camera Deputaţilor.

Legea suveranităţii de la noi, am mai spus, este inutilă prin redundanță, pentru că suveranitatea este garantată prin însăşi Constituţia României. Aceasta s-a dovedit până acum doar un vehicul de propagare agresivă a unor mesaje anti-occidentale. Retorică din care nu au lipsit sintagme de genul „România colonie”, „Înalta Poartă de la Bruxelles”, „ingerinţe în treburile interne ale României”, „asupritori”, „sclavii Europei”, „trădători de țară”, adică, narative ale propagandei de la Kremlin. Care exploatează, de fapt, filonul naţionalism-comunismului ceauşist, perpetuat după 1990 de Vatra Românească, transformată în Partidul Unităţii Naţionale Române, și de Partidul România Mare, iar de dată recentă, de AUR şi cei care gravitează în jurul acestui partid sau intraţi în Parlament pe listele acestui partid, cum este, de exemplu, senatoarea Diana Şoşoacă.

Scriam într-un articol din luna februarie, numit „Apărătorii suveranităţii”, pe care îl reiau în rândurile care urmează, scriam că în spatele așa-numitei Legi a suveranității îl găsim, printre alţii, pe Dan Chitic, unul dintre fondatorii Partidului Alianţei Naţionale – transformat ulterior în Coaliţia pentru Naţiune –, un personaj prezentat de propaganda oficială a Kremlinului ca fiind „poate primul care a ridicat steagul suveranismului românesc”. Alianța Națională, înfiinţată în 2019, avea pe lista obiectivelor principale „redarea demnităţii şi suveranităţii ţării” – la fel ca AUR, care îşi începe platforma-program cu nevoia de apărare a suveranității –, fiind poziţionată ideologic alături de liga partidelor suveraniste, de Matteo Salvini, de Steve Bannon, de Marine Le Pen şi de grupul de la Vișegrad, după cum o așeza în context fostul ofiţer SRI Daniel Dragomir. Un nume amintit nu întâmplător. În 2017, acesta anunţa deschiderea platformei România 3.0 gândită să contribuie la „redobândirea demnităţii naţionale”, iar doi ani mai târziu, ca promotor al unui discurs agresiv anti-occidental, declara public că vrea ieşirea ţării din UE şi lansa propunerea RoExit. (…)

RoExit a ajuns o temă intens promovată în ultimul an pe anumite grupuri de pe reţelele de socializare; majoritatea sunt grupuri care, sub paravanul contestării măsurilor sanitare impuse în pandemia de coronavirus, sunt de fapt depozitarele și agregatoarele unor mesaje care instigă la nesupunere civică, invocând în mod fals încălcarea libertăţilor personale constituționale şi chiar a suveranităţii, mesaje care promovează teorii ale conspiraţiei, mesaje vădit antioccidentale care au ca scop slăbirea, distrugerea încrederii populaţiei în establishmentul politic autohton şi european, în instituțiile comunitare.

Sub umbrela aşa-numitei Legi a suveranităţii este vizată de fapt schimbarea unor legi din mai multe domenii de activitate. Se urmărește, printre altele, abrogarea legii care impune măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de covid, modificarea unor legi din domeniul sănătăţii, a unor legi referitoare la infrastructura fizică a reţelelor de comunicaţii electronice, reorganizarea Monitorului Oficial al României, modificarea organizării și funcționării Autorității Electorale Permanente ori a statutului Băncii Naţionale, modificarea Codului de Procedură Penală şi, nu în ultimul rând, schimbarea legilor ce ţin de siguranţa naţională, referitoare la funcţionarea SRI, a SIE, a STS, a SPP.

Acești audeclamaţi apărători ai suveranităţii naţionale nu par însă revoltați de ceea ce se întâmplă în Ucraina, un stat căruia i-au fost încălcate flagrant suveranitatea și integritatea teritoriale, un stat atacat militar de către armata unei puteri cu porniri expansioniste, ostilă inclusiv României, ca membră NATO și UE. Nu i-am auzit revoltându-se, nu i-am văzut organizând proteste. (…) Aria suveranităţii le place la nebunie, dar, se pare, doar cântată pe partitură anti-occidentală.

În faţa recrudescenţei ultranaţionalismului, a populismului, a extremisului, şi nu doar în România, azi, mai mult ca niciodată de la aderarea noastră la Uniunea Europeană ar trebui să înţelegem importanţa apartenenţei la această structură şi siguranţa pe care ne-o conferă. Măcar privind la ceea ce face Rusia în Ucraina, un stat independent şi suveran, dar care nu este membru nici al UE, nici al NATO. Ar trebui să înţelegem şi să preţuim mai mult ca oricând în aceşti ultimi 15 ani importanţa valorilor pe care este clădită Uniunea Europeană: demnitate umană, libertate, democrație, egalitate, stat de drept şi drepturile omului. Adică, exact valorile care într-o ţară condusă de un regim politic autocratic, totalitar există, eventual, doar la nivel declarativ.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News