Provocare la „judo cibernetic”


brandusa armancaStatistica pe 2015 și proiecția trendului pe următorii ani arată o creștere a consumului media online și a utilizării Internetului. Dincolo de ele și de viteza comunicării pe care o sugerează, se ascund riscuri și capcane.

 

Mediafactbook confirmă, sintetizând cifrele furnizate de SNA Focus și BRAT, că în România televiziunea încă ocupă un loc important în audiența urbană, fiindcă 74,6% din publicul între 16 și 54 de ani se uită zilnic la televizor.

Însă statisticile dovedesc că Internetul s-a apropiat la 10 procente diferență, în vreme ce radio se ascultă în proporție de 35% zilnic, iar ziare se citesc în proporție de 11,6%. Mai mult, 96% din tinerii între 16 și 24 ani preferă mediul online, iar pentru asta sunt conectați permanent pe smartphone, tabletă și pe alte drăcovenii născute în laboratoarele noilor tehnologii. Chiar dacă generația între 35 – 55 ani preferă laptopul și PC-ul, accesul la Internet pe smartphone a crescut simțitor la noi, ajungând de la 26,4% în 2011 la 50,2% în 2015. Peste 10 – 15 ani, spune analiza Mediafactbook, nativii erei digitale vor fi preponderenți pe piață și vor răsturna cifrele, proclamând supremația digitalului.

Dar acestea sunt doar cifre. Dincolo de ele și de viteza comunicării pe care o sugerează, se ascund riscuri și capcane. Contactul pe rețelele sociale, unde exprimarea liberă zburdă în voie, nu este lipsit de primejdii. Copiii sunt cei mai expuși, fiindcă Generația Z s-a născut în plină epocă a tehnologizării extinse: ei au pagină de Facebook încă din stare intrauterină, la 3 – 4 ani sunt ași ai tabletei, au mobil la 5 ani și, dacă trăiesc la oraș, se lasă greu convinși să bată mingea pe afară, preferând să joace fotbal pe telefon.

Internetul însă este, cu o definiție marcată de îngrijorări, o junglă. O confirmă Tyler Cohen Wood, șefa Departamentului de Cibernetică a Agenției de Informații a Apărării din SUA, în cartea Depistarea impostorilor virtuali, apărută în românește, anul trecut, la Editura Lifestile. Identitatea virtuală poate să camufleze intenții rele, iar conținuturile aparent atrăgătoare pot fi otrăvite. Știm deja în România cazuri de racolare a minorilor de către pedofili pe Facebook, agresiunile verbale sub protecția anonimatului sunt atât de frecvente încât par să imprime regula, ne confruntăm din plin cu fenomenul „postacilor” politici și a „trolilor” din Răsărit. Avem, cum s-ar spune, experiență. Dar mai avem de învățat.

Tyler Cohen Wood se declară iritată de părinții care spun că se pricep mai puțin decât copiii lor la comunicarea pe rețele, fiindcă par a se deroba de responsabilitatea de a-și proteja odraslele în mediul virtual, așa cum le protejează în realitatea fizică. Prostia de a posta, cu mândrie, fotografii cu copilul în pielea goală sau imagini ce fac din el o țintă a tachinării, este una dintre erorile frecvente. Reproșurile pe Twitter, certurile pe FB și livrarea detaliilor de localizare sunt nerecomandate. Dar cel mai bun sfat, este educația, prevenirea unor agresiuni cu deznodământ rău. Adolescenții pot fi, pe cât de naivi, pe atât de nemiloși. Adolescenta Audrie a fost violată de zece băieți beți turtă, cum era și ea, apoi imaginile postate au devenit virale pe Internet. În zilele următoare, a fost expusă unui val de injurii și umilințe. Fata s-a sinucis.

E bine de știut cum se depistează agresiunea online: agresorul trimite mesaje vulgare, postează date private despre victimă, postează fotografii batjocoritoare sau degradante (adesea realizate cu Photoshop), sparge contul victimei, apoi o hărțuiește cu sms-uri.

„Prima reacție e crucială”, spune autoarea cursului introductiv de „judo cibernetic”: în niciun caz nu ripostezi la agresiuni, ci faci Print screen, captezi conținuturile violente sau jignitoare, apoi schimbi parola. Dacă ești pe FB, blochezi persoana și raportezi. Notezi date despre acele mesaje, dacă ele nu au putut fi salvate. Refaci cronologia, dacă nu e prima dată, și alcătuiești o listă de suspecți. Depui reclamație la autorități sau plângere la instanță și soliciți în scris furnizorului de internet să păstreze IP-uri și alte date, pentru a le pune la dispoziția autorităților.

Un adevăr de luat în seamă: nimeni nu se poate ascunde în mediul virtual, chiar dacă e versat, fiindcă orice acțiune digitală lasă urme ce pot fi depistate.”Învață-i pe copii să recunoască semnele. De asemenea, asigură-te că ai un dialog deschis cu copilul în legătură cu agresiunile virtuale. Aceste agresiuni, din păcate, nu vor dispărea, dar asta nu înseamnă că ele trebuie suportate de copilul tău!”, spune experta americană în depistarea șarlatanilor, pescuitorilor în apele tulburi, perverșilor și răufăcătorilor de pe Internet.


Articol publicat şi în Revista 22.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.