Legile justiţiei: moştenirea domnului Dragnea


Nimic nu este ceea ce pare în politica românească, iar moştenirea domnului Dragnea durează, dincolo de soarta penală a celui care i-a fost arhitect. Şi aceasta pentru că Liviu Dragnea nu a fost niciodată o voce izolată, ci a exprimat, brutal şi apăsat, opiniile atâtora dintre colegii şi contemporanii săi.

 

Privilegiile apărate de domnul  Dragnea nu au fost doar parte din viziunea sa. Ele au fost şi vor rămâne temelia pe care se ridică concepţia despre stat şi despre constituţie a celor care, dincolo de partide şi de instituţii, socotesc că egalitatea în faţa legii este un atentat la siguranţa propriilor lor poziţii. Pentru aceşti complici ai domnului Dragnea, ideea însăşi de cetăţenie are un caracter subversiv, de vreme ce introduce în discuţie conceptul de răspundere. Or imunitatea rezervată celor puternici  trebuie să fie regula de la care nici o abatere să nu poată fi permisă.

În această cheie a continuităţii moştenirii lui Liviu Dragnea se cere citit şi votul din Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor. Desfiinţarea Secţiei Speciale nu înseamnă abolirea politicii intimidărilor şi privilegiilor, ci doar renunţarea la un organism ce devenise impopular: ceea ce se conservă este mecanismul destinat să protejeze clientela din magistratură a acelei grupări care a fost aliata activă a domnului Dragnea.

Amendamentele introduse, susţinute entuziast de CSM şi de UDMR, au o singură  menire juridică şi politică, aceea de a introduce un filtru care să facă imposibilă adoptarea de măsuri procesual-penale împotriva judecătorilor şi procurorilor în dosare ce privesc corupţia şi infracţiunile legate de exercitarea atribuţiilor lor. În fapt, CSM, prin secţiile sale, preia de la Secţia Specială principala ei misiune, de protector al privilegiilor. Trimiterea în judecată a unui magistrat este condiţionată de avizul unui organ administrativ. CSM îşi arogă dreptul de a fi o instanţă de  judecată sui-generis care poate cenzura instanţele şi pe procurori.

Acest amendament duce mai departe, într-o manieră lipsită de ambiguitate, moştenirea domnului Dragnea. Eliminarea unei instituţii nu conduce la abolirea practicii ce submina domnia legii, dimpotrivă. Noua viziune propusă este cu mult mai insidioasă din unghi de vedere juridic. Reacţia magistraţilor care au acuzat, public, această strategie legislativă nu face decât să confirme natura partizană a acestei decizii: cei care domină magistratura, acum, intenţionează să-şi întărească controlul, graţie  mecanismului evocat. Solidarităţile subterane sunt apărate şi afirmate, în numele protejării indepedenţei magistraturii.

După clasarea dosarului 10 august, votul din Comisia Juridică este un alt indiciu al continuităţii cu trecutul domnului Dragnea. Impunitatea pare să fie, acum, ca şi în trecut norma de funcţionare a statului român. Majorităţile parlamentare pot fluctua, dar nucleul dur al privilegiilor supravieţuieşte, intact.

Ceea ce politicienii actuali sacrifică, prin votul lor, este însăşi egalitatea în faţa legii. Cetăţenia este redusă, prin toate aceste mecanisme de excepţie, la o simplă ficţiune. Cât despre controlul de constituţionalitate care ar evidenţia natura inacceptabilă a acestui amendament, realismul ne impune prudenţă. Actuala Curte Constituţională este, în compoziţia sa, mai degrabă înclinată să apere principiile asumate de iniţiatorii propunerii. Moştenirea domnului Dragnea poate merge mai departe.

 

Articol apărut și pe Contributors.

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

2 Răspunsuri

  1. Dan Plesoianu spune:

    Pai cred ca privim un pic miopic, daca dam vina exclusiv si unilateral pe pe acvel monstru de nesimtire numit Dragnea. Uitam prea usor ca inaintea lui am avut un Ponta, un Nastatse, si alti porcusori asemenea. Iar Dragnea nu reusea ceea ce a reusit, daca nu era sustinut de o adunatura care inca avea pretentia ca respecta vointa majoritatii populatiei.
    Dar mai greu de inteles este cum poat aparea (si trece) astfel de idei acum, cind sint „ai nostri” la conducere. Ei bine, la o privire mai profunda, nu putem sa nu observam ca (si) pentru aceasta dsifunctie masiva a Parlamentului si a sistemului de justitie de vina sint, in final, tot securisto-sereistii, care au infiltrat masiv (daca nu total) aceste sisteme, impreuna cu marea majoritate a aparatului de stat. De la ei, foarte probabil, pornesc aceste idei, si ei sint cei care le pun in practica…

  2. Dan Plesoianu spune:

    (cont.)
    Si, evident, in aceste actiuni se incadreaza si recenta superimunitate a magistratilor, atit de indragita, se pare, de catre grozavul ministru al justitiei, dat de maretul (vedem acuma) USRPLUS.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.