Plagiatori, copiaţi în pace! Ministrul Curaj veghează pentru voi.


Stefan Vlaston 2Proiectul de OUG privind doctoratele, supus dezbaterii publice, este un mare pas înapoi, o invitaţie la plagiat, cu garanţia că hotii nu vor păți nimic. Esenţa schimbărilor o reprezintă autorizarea universităților să devoaleze  plagiatele din tezele de doctorat acordate chiar de universitate, să acorde titluri doctorale în condiții cel puțin dubioase, fără ca aproape nimeni din afară să poata interveni.

 

Nu aceasta este soluţia, pentru că este utopic să crezi ca vreo universitate va accepta să-şi terfeleasca numele (căci de renume nu poate fi vorba), recunoscând din proprie iniţiativă că a acordat doctorate fraudate. Soluţia potrivită ar fi fost și este încă să încredințăm controlul calității și autenticității tezelor de doctorat unor echipe de specialiști români și străini independenți, cu largă recunoaștere internațională și cu reputație de integritate neștirbită.

În loc de această soluție, ce face dl ministru Curaj?

1. Atribuie universităților dreptul de elaborare a unui regulament de organizare şi desfăşurare a programelor de studii universitare de doctorat şi în concordanţă cu reglementările prevăzute în codul studiilor universitare de doctorat  (art. 168 (1)) Doar că acest Cod, aprobat prin HG 551/ 2011, era coerent cu Legea Educației Naționale din prima variantă, nu cu aceea pervertită prin numeroase OUG, ultima fiind propusă acum de ministrul Curaj. Mai este coerent Codul studiilor universitare din 2011 cu forma Legii după aprobarea acestui OUG? Să ne explice cei care au făcut propunerea.

2. Art. 168 (5) din Legea Educației Naționale este abrogat, așa că nu mai există comisia de doctorat care trebuia „alcătuită din cel puţin 5 membri (…)” și care verifica „dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului”.

3. Noul articol introdus, (168(1^1)), spune că titlul doctoral este acordat  de către „instituţia organizatoare de doctorat prin dispoziţia rectorului său, după caz, a preşedintelui Academiei Române”,după primirea notificării din partea CNATDCU care atestă respectarea cerinţelor procedurale de acordare a titlului de doctor.” Cu alte cuvinte, nici CNATDCU nu mai are rolul de a verifica existența unor eventuale fragmente de teză plagiate, ci doar cerințele procedurale. Adică, semnături, ștampile, numere de înregistrare și alte de astea. Atunci cine verifică dacă o teză a fost plagiată? Nimeni! Se merge pe mâna și cinstea universităților și a conducătorilor de doctorat.

4. Articolul168 (9^1) nou introdus lasă în mod evident la latitudinea universităţilor modul şi orizontul de timp prin care teza devine document public, prin introducerea „condiţiilor şi etapelor” prin „care teza de doctorat devine document public”. Așadar, teza de doctorat nu mai este automat un document public, cum prevede art. 168 (9), rămas în noua versiune, și care stipulează faptul că „teza de doctorat este un document public.” Nu, teza de doctorat este document public, dar  în „conditiile și etapele” decise de universitate. Eventual, la Sfântu așteaptă!

5. Deși CNATDCU este declarată instanță de apel, poate verifica doar aspectele procedurale, nu și conținutul tezei, pe care nimeni nu-l mai poate verifica!

6. Indiferent câte sesizari s-ar face pe caracterul de noutate și autenticitate al tezei de doctorat, nu există prevazută în OUG vreo instanță care să analizeze eventuale segmente plagiate. Aici este șmecheria OUG, nu mai există nici măcar acel CNE, Consiliul Național de Etică, care mai controla, cu voie de la stăpânire, autenticitatea unei teze de doctorat. De acum înainte, toate tezele se prezumă a fi originale, necopiate! Tare găselnița!

7. Art. 170 alin. 7 spune: „din momentul comunicării dispoziției de retragere a titlului, diploma de doctor încetează să mai producă efecte juridice".  Doar din momentul comunicării retragerii, (din motive procedurale). Se înțelege că plagiatorul rămâne cu banii luați de-a lungul multor ani, în baza titlului de doctor, chiar dacă i se retrage acest titlu la un moment dat.

În concluzie, noua variant a reglementărilor titlurilor doctorale îi ferește pe posesori de devoalarea plagiatelor, retragerea titlurilor poate fi facută doar pe motive de vicii procedurale, iar banii obtinuți fraudulos, până în momentul retragerii titlului rămân la cel care a fraudat. Dl ministru Curaj îi face fericiți prin aceste prevederi pe toți cei care au plagiat teza de doctorat, ba îi mai lasă și cu banii câștigați în baza titlului. Frumos aranjament, dar nu cred că poate trece prin Parlament și de CCR un aranjament care miroase de la o poștă a conivență cu hoții de doctorate! Mulțumesc doamnei dr. Oana Lupu pentru sprijinul acordat.

 

Articolul a fost publicat şi în Adevărul.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.