Parlamentare 2024: Est sau Vest

După ce turul întâi al scrutinului prezidențial a fost câștigat, în mod surprinzător și cu un procent de aproape 23 la sută, de candidatul Călin Georgescu, un politician cu afinități pro-ruse declarate, alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 sunt cruciale pentru democrație.

La urne nu va fi o clasică înfruntare dintre ceea ce, de peste trei decenii, numim dreapta și stânga, ci va fi o confruntare între Est și Vest. Între partidele democratice, care susțin linia euroatlantică a României, și cele antioccidentale, extremiste, ultranaționaliste, „suveraniste”, care amenință să scoată țara de pe traiectoria euroatlantică, unele dintre ele pledând în mod explicit pentru ieșirea României din UE și din NATO. Ceea ce ar echivala cu o reintrare în zona de influență a Rusiei. Adică, o lovitură devastatoare dată democrației, o schimbare catastrofală pentru România.

De ce este nu doar important, ci crucial să avem o majoritate parlamentară democratică, de orientare euroatlantică? Pentru că, în scenariul catastrofal în care la Cotroceni ar ajunge Călin Georgescu, Parlamentul i-ar mai fi stavilă. Oricum, pericolul pe care l-ar reprezenta plasarea în cea mai înaltă funcție a statului a acestui politician – împins și finanțat de nu se știe cine pentru a ajunge în cea mai importantă funcție în stat – este imens prin prerogativele pe care le are. Conform Constituției, principalele responsabilităţi ale preşedintelui României sunt politica externă, securitatea şi apărarea, iar funcția îi conferă şi rolul de şef al CSAT, autoritatea ca organizează şi coordonează unitar activităţile ce privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională. Prin urmare, modul în care se raportează la relaţiile ţării cu UE, cu SUA, ca partener strategic, cu NATO, la războiul din Ucraina ne influenţează în mod direct şi ne pot oferi fie perspectiva de a trăi într-o ţară democratică, raportată la valorile occidentale, fie într-o ţară care intră în siajul unor puteri autocratice şi revizioniste, de genul Rusiei, postură în care România s-a mai aflat, în anii comunismului, pentru aproape jumătate de secol. Cu efectele dramatice pe care le știm.

Ce avem de câștigat în cazul în care majoritatea parlamentară va fi democratică (adică, formată de PSD, PNL, USR, UDMR și, dacă mai trec pragul electoral, PMP și Forța Dreptei)? Nu doar garanția unor legi ne neapărat perfectem dar democratice, ci și faptul că ar putea fi stavilă unor decizii antidemocratice ale președintelui țării. De exemplu, în ipoteza în care acesta ar vrea să scoată România din UE sau din NATO, nu o va putea face decât dacă ar avea sprijinul a două treimi din numărul de deputați și senatori. Apoi, eventuale tratate internaționale care ar putea schimba politica externă și de alianțe a României, semnate de președinte, ar putea intra în vigoare numai după ratificarea lor de către Parlament. Tot Legislativul este cel care își dă acordul în cazul în care șeful statului ar vrea să implice Armata română într-o acțiune. Și mai are un rol Parlamentul, și anume poate propune și poate hotărî, dacă ar fi cazul, punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare, situație la care s-ar putea ajunge cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

Apoi, majoritatea parlamentară este cea care influențează componența Guvernului. În situația unor decrete emise de președinte care, prin efectele lor, amenință democrația, linia strategică a țării, primul-ministru le-ar putea bloca intrarea în vigoare prin refuzul de a le semna.

Dacă, însă, majoritatea parlamentară nu va fi democratică, ci formată de partide extremiste, antioccidentale, „suveraniste”, ultranaționaliste (de genul AUR, SOS, PPR, POT), puterea în România va fi, pe linie (Președinție, Guvern, Parlament) de factură antioccidentală. Asta ar însemna că țara ar putea ajunge, din nou, sub influența Rusiei. O astfel de schimbare de direcție ar fi tragică și, mă tem, ireversibilă.

Pentru a percepe mai bine gravitatea situației în care ne aflăm, tabloul acesta național trebuie pus în cel internațional: un context tulbure şi impredictibil, cu crize internaţionale profunde, cu puteri autocratice şi revizioniste aflate în ofensivă împotriva valorilor Occidentului, un război în apropierea graniţelor, care se poate extinde oricând – iar noi, ca ţară, suntem de zeci de ani în colimatorul agresorului de la Kremlin – o recrudescenţă a extremismului în Occident – şi a celui de dreapta, şi a celui de stânga –, alimentat de propaganda rusă.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News