Guvernul Grindeanu se înverşunează să #reziste


Prin refuzul îndârjit al premierului de a demisiona, Guvernul Grindeanu confiscă practic hashtagul #rezist al sutelor de mii de oameni ieşiţi în stradă. Sfidând cea mai mare manifestaţie de stradă din ultimii 25 de ani.

 

Prin refuzul de demisiona, premierul Sorin Grindeanu le râde în nas Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, DNA, Parchetului General, DIICOT, CSM, ambasadelor occidentale din România, Cancelariilor sau instituţiilor occidentale care au tras semnale de alarmă în privinţa riscului pe care îl reprezintă, la adresa sistemului de justiţie şi luptei anticorupţie, OUG 13, privind modificarea Codurilor Penal şi de Procedură Penală, redactată şi trecută prin şedinţă de guvern, într-o lipsă totală de transparenţă. Le râde în nas şi sutelor de mii de oameni care au ieşit în stradă, zi de zi, de aproape trei săptămâni, să protesteze, să apere statul de drept, să susţină Justiţia şi anticorupţia.

La fel, şi PSD. Sfidează refuzând să-i ceară să plece ori să le solicite parlamentarilor săi să înlăture prin moţiune de cenzură Cabinetul Grindeanu. Câteva voci care fac disidenţă în partid sau care au părăsit PSD ori Guvernul, refuzând să fie părtaşi la lovitura pe care echipa Dragnea – Iordache – Grindeanu s-a pregătit să o dea Justiţiei şi statului de drept nu schimbă lucrurile în PSD. Reacţia PSD Timiş – “Îl susținem total (pe Sorin Grindeanu – n.m.), îl sprijinim în orice situație” –, care emană un persistent iz de plenară CC, e emblematică pentru modul în care gândesc majoritatea celor din PSD.

Nu e prima dată când acest partid se face monolit în faţa justiţiei, ridicând zid de protecţie în jurul unor lideri social-democraţi care calcă în picioare legi sau le cer modelate după propriiile interese ori susţinându-i pe alţii, în ciuda gravelor probleme judiciare pe care le au şi care, în mod firesc, ar trebui să îi determine să părăsească dacă nu politica, măcar prim-planul ei. Aşa au procedat cu Ion Iliescu, cu Adrian Năstase, cu Victor Ponta, cu Liviu Dragnea, cu baroni şi baronaşi de partid, când aceştia erau încolţiţi de lege după ani de jaf nestingherit din banul public.

Abrogarea OUG 13 nu este suficientă pentru repararea greşelii Guvernului Grindeanu, girată de liderul social-democrat Liviu Dragnea – documentul incriminate a fost scris de pe un computer de la Cancelaria d-lui Dragnea, după cum au aflat jurnaliştii de la cursdeguvernare.ro, care s-au gândit să arunce o privire și dincolo de monitor. Abrogarea a venit târziu şi fără scuze din partea artizanilor ei. Şi, spun specialişti în drept, dacă nu va fi respinsă prin lege intrată în vigoare, poate dezincrimina, adică, poate ajunge să-şi facă efectul. În plus, gestul acestor politicieni nu oferă certitudinea că, pe viitor, nu vor proceda identic, cu alte legi. Oameni care au creat astfel de situaţii, în cunoştinţă de cauză şi fără ca măcar să mimeze o urmă de jenă şi o undă de regret, pot oricând să repete gestul. Ei sunt un risc permanent.

Nu este suficientă nici demisia lui Florin Iordache din funcţia de ministru al Justiţiei. Este necesară şi demisia sau demiterea lui Sorin Grindeanu. Iar apoi, a lui Liviu Dragnea, de la şefia Camerei Deputaţilor.

Dl Grindeanu nu poate afirma că nu a ştiut despre această ordonanţă şi, mai ales, despre efectele sale – şi dacă ar fi aşa, tot s-ar impune plecarea sa de la vârful Executivului, pentru că ar însemna că nu stăpâneşte nici problemele, nici oamenii care le generează, că nu are autoritate, deci că este incompetent pentru această funcţie. Dar, repet, ipoteza premierului dus de nas de subordonaţi nu stă în picioare. Nu i se potriveşte nici rolul de victimă sau, mai nou, de disident în variantă soft, care ar lua distanţă faţă de preşedintele PSD, Liviu Dragnea –, rol pe care încearcă unii să i-l atribuie.

Domnii Dragnea, Grindeanu şi Iordache au fost artizanii acţiunii “OUG 13”, au fost solidari în încercarea de a o impune şi au încercat să pună pe toată lumea în faţa faptului împlinit, pentru că…. Sunt câteva aspecte care pot sta dovadă în acest sens:

1. Minciunile în cascadă, ţesute în jurul ordonanţei, şi înainte de adoptarea sa în Guvern şi după.

2. Stenograma şedinţei de guvern în care a fost adoptată şi OUG 13 – care, nu se ştie din ce motive, a dispărut de pe site-ul Guvernului. În acea stenogramă, Proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi Codului de Procedură Penală apare ca fiind numărul 7, iar pe ordinea de zi suplimentară, numărul 4. Cum se explică, însă, acest număr 7, din moment ce Cabinetul Grindeanu a anunţat că pe ordinea de zi au fost doar trei puncte? Explicaţia plauzibilă ar fi că, înainte de şedinţa de guvern, a existat o altă ordine de zi, care a cuprins nu trei puncte, ci şapte – inclusiv viitoarea OUG 13. Şi că Guvernul a minţit oficial, pentru a evita să se trezească, din nou, la Palatul Victoria cu preşedintele Klaus Iohannis, care le-ar fi putut zădărnici adoptarea ordonanţei mult dorite. Aceasta ar fi o circumstanţă agravantă la ceea ce au făcut, subliniind veridicitatea unuia dintre sloganurile strigate în piaţă, “Noaptea, ca hoţii!”.

3. Refuzul de a demisiona imediat după celebra şedinţă de guvern – în care au votat “ca hoţii” – ordonanţa pusă pe ordinea de zi suplimentară.

4. Refuzul constant al premierului Grindeanu de a abroga această ordonanţă, în ciuda sutelor de mii de oameni care solicitau acest lucru în stradă şi a semnalelor primite pe care oficială şi din ţară, şi din străinătate.

5. Lipsa oricărei scuze din partea sa, care denotă şi lipsa oricărui regret faţă de ceea ce s-a întâmplat.

Îndârjindu-se să rămână la putere, Guvernul Grindeanu confiscă practic hashtagul #rezist al sutelor de mii de oameni ieşiţi în stradă, sfidând şi încercând să arunce în derizoriu cea mai mare manifestaţie de stradă din ultimii 25 de ani.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.