Opoziţia, între un previzibil eşec al moţiunii de cenzură şi provocări

În faţa unei majorităţi parlamentare care s-a dovedit dispusă să schilodească legi pentru a-şi ajuta liderul, dublu condamnat penal, să scape de închisoare, şansele unei moţiuni de cenzură îndreptate împotriva Guvernului, condus din umbră exact de acest om, pe care îl apară cu o îndârjire vecină ori cu mancurtizarea, ori cu ticăloşia, sunt ca inexistente. PNL a iniţiat, totuşi, una. S-au făcute greşeli, dar există nişte provocări şi nu doar pentru PNL, ci pentru toată Opoziţia.

 

Unde s-a greşit înainte de moţiune?

Dacă iniţiatorii moţiunii de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă, respectiv lideri din PNL, chiar au plecat de la premisa că moţiunea are şanse de reuşită – în lipsa unei majorităţi parlamentare sau a unor promisiuni ferme de susţinere şi din partea unor parlamentari ai Puterii –, au făcut calcule greşite. Au crezut, naiv, că pot determina parlamentari ai coaliţiei PSD-ALDE să li se alăture în acţiunea de îndepărtare de Guvernului (de jure Dăncilă, de facto Dragnea), deci să-şi trădeze partidul şi stăpânul, fără să aştepte nimic în schimb, să o facă doar din conştiinţă, din corectitudine şi din dorinţa de a îndepărta ceva ce nu funcţionează bine şi, nu în ultimul rând, de a îndepărta de la putere nişte oameni care ameninţă să pună România pe un drum greşit, cu costuri incalculabile, pentru mulţi ani de acum încolo. Cum era de aşteptat, aceştia nu au rezonat la astfel de probleme, nici la ideea unui Guvern Orban, care excludea, deci, din ecuaţie actuala Putere. Nu au făcut-o nici cei de la UDMR, ale căror calcule legate de implicarea în guvernare indică de mulţi ani un oportunism în formă pură. Nu au făcut-o nici Victor Ponta – inamic declarat al lui Liviu Dragnea, nu al PSD-ului şi al derapajelor acestui partid – şi cei câţiva parlamentari care i s-au alăturat.

Nu cred că au făcut bine nici declaraţiile mult prea optimiste privind negocierile cu parlamentarii coaliţiei de guvernare, pe care liderul liberal Ludovic Orban le-a făcut public înainte de votul din Parlament. Post-factum, acestea nu au făcut decât să ofere muniţie adversarului, care să-i ironizeze şi să arate, de pe o parte, lipsa de putere a Opoziţiei şi insignifianţa ei politică de moment, iar pe de alta, unitatea de monolit a partidului-stat, în echipă (încă) cu satelitul ALDE.

O moţiune de cenzură împotriva unui Guvern este un exerciţiu democratic, care are menirea de a trage un semnal de alarmă atunci când lucrurile o iau, de la vârf, într-o direcţie greşită şi când ele se cer corijate de urgenţă, din mers, dar e indicat să fie inţiată când există siguranţa că are şanse de izbândă. Altfel, riscă să întărească, la nivel de percepţie publică, şi Guvernul, şi partidul care trebuiau înlăturate de la putere.

 

Ce rămâne după moţiune?

În primul rând, nişte speranţe înşelate. Ale unei părţi din electoratul (chiar şi cel posibil) al Opoziţiei. Sunt acei oameni care fie nu cunosc foarte bine atribuţiile Opoziţie, nici regulile democratice ale schimbării unui Guvern şi care nici nu stăpânesc aritmetica parlamentară, crezând că e suficient ca Opoziţia să vrea cu adevărat ceva, pentru ca acel ceva să se transforme instantaneu în realitate. Apoi, ale altor oameni din acelaşi bazin electoral, ale celor care au sperat într-o minune, adică în dezicerea unei părţi semnificative a majorităţii parlamentare de derapajele conducerii coaliţiei de guvernare, de semidocţii de la vârful Puterii, de oamenii cu probleme penale care conduc partidul şi ţara, de liderii care calcă în picioare legi şi justiţie, pentru a-şi proteja averi obţinute prin rapt şi libertatea. Ale lor, în primul rând, şi ale camarilei de partid care îi susţine. Dar de câte ori, în 28 de ani, şi-a abandonat PSD un lider „doar” pentru că acesta avea probleme judiciare? Niciodată. Din contră, a făcut zid în jurul lui, iar acela a fost înlocuit doar când un altul a vrut să-i ia locul. Şi asta s-a întâmplat nu doar din cauza unor susţinători mancurtizaţi, ci pentru că nu puţini se simt reprezentaţi de astfel de oameni, se simt solidari cu ei, pentru că fie se află deja într-o situaţie similară, fie faptele din trecut îi pot aduce în orice moment într-o astfel de postură, fie cele viitoare, conectarea la conductele cu bani publici implicând (încă) riscuri penale.

În ciuda eşecului moţiunii, însă, PNL şi celelalte două partide care au susţinut-o, USR şi PMP, au transmis semnalul că sunt atente la problemele ridicate de oamenii ieşiţi în stradă pentru a protesta împotriva Puterii care nu numai că sfidează întreaga Românie şi refuză să-şi înlăture liderul, dublu condamnat în dosare de corupţie, dar se pune preş în faţa lui şi încearcă pe toate căile să schimbe, cu dedicaţie pentru el, Coduri Penale şi legi ale justiţie.

Vedem o Opoziţie care pare mai unită şi conştientă că, în faţa ameninţărilor reale la adresa României, venite chiar dinspre oameni care conduc ţara, trebuie să abandoneze orgoliile (infantile, în condiţiile în care nu aveau nicio miză concretă, nefiind nici unii la putere). Mai trebuie să estompeze cauzele tensiunilor trecute. Trebuie să răspundă la unison şi prompt la problemele străzii, ale societăţii. Trebuie să îşi fidelizeze sau să îşi recâştige electoratul, coborând în stradă şi luând România la pas, pentru a afla problemele reale ale oamenilor şi pentru a căuta împreună soluţii de rezolvare a lor. Trebuie să-şi consolideze poziţia pentru alegerile care vor veni (prezidenţialele, anul viitor, şi parlamentarele şi localele, în 2020) şi care vor fi cauză pierdută dacă vor găsi Opoziţia dezbinată ori sudată de neconvingătoare mezalianţe conjuncturale, făcute cu trei luni înainte. Altfel, România va încăpea fie pe mâna unui singur om (dacă Justiţia nu va decide altceva între timp), fie a partidului-stat, cel care se face zid pentru apărarea penalilor, care îşi va subordona toate instituţiile statului, de la Parlament şi Guvern, la Preşedinţie – unde se iau deciziile de politică externă – şi servicii secrete. Să încercăm să ne imaginăm România în această postură…

Publicitate

Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.