“Domnule Iliescu, istoria vă va judeca”

„Domnule Iliescu, istoria vă va judeca, va fi poate singura judecată căreia nu vă veţi putea sustrage, în planul omenesc. Iar istoria vă va judeca pentru că din prima clipă aţi încercat să o falsificaţi. Cu luni, poate cu ani înainte de revolta populară, vă pregăteaţi, împreună cu alţii, să preluaţi puterea. Căci numai puterea o doreaţi; altfel, aţi fi combătut public sistemul comunist. Iar acum v-aţi fi alăturat poporului, şi nu Securităţii. Nu aţi avut curajul să păşiţi în faţă, aţi profitat de momentul când alţii – tinerii ţării – s-au sacrificat pentru libertate”. Aşa începea scrisoarea deschisă pe care Doina Cornea i-o adresa lui Ion Iliescu, în 12 iulie 1990. Text premonitoriu. Sau doar o predicţie realistă bazată pe o analiză lucidă a situaţiei de atunci: noua putere nu era altceva decât un eşalon doi al fostei nomenclaturi care nu dorea abolirea comunismului, ci doar o edulcorare a lui şi care lucra în perfecta simbioză cu oameni din eşaloanele doi şi trei ale fostei Securităţi. Iată, sunt 32 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, fără o sentinţă din partea Justiţiei…

 

Sunt 32 de ani de la Mineriada din 13 – 15 iunie 1990. Mii de victime: oameni ucişi prin împuşcare, oameni bătuţi de mineri sau de forţele de ordine, oameni arestaţi pentru vina de a fi participat la o manifestaţie anticomunistă. Sedii vandalizate ale partidelor politice istorice, ale Universităţi, ale unor redacţii care făceau opoziţie noii puteri neocomuniste instalate la conducerea ţării, ale unor asociaţii non-guvernamentale. Asta lăsaseră în urmă, în Piaţa Universităţii, minerii şi muncitorii de la IMGB, chemaţi de noua şi “democratica” putere politică să facă ordine printre “golanii” adunaţi în zona liberă de comunism a unei ţări care se colorase în roşul neocomunist. Hoardele dezlănțuite nu au fost singure, ci alături de forţe al Ministerului de Interne, ale Ministerului Apărării şi ale nou înfiinţatului SRI, la vremea respectivă vechea Securitate în integralitatea ei. Asta, în timp ce Puterea neocomunistă manipula populaţia, prin intermediul presei aservite, afirmând că ceea ce se petrecea în Piaţa Universităţii era o încercare de lovitură de stat legionaro-țărănistă. În 15 iunie 1990, Ion Iliescu chiar le mulţumea public forţelor de ordine şi minerilor aduşi în Capitală: “Vă mulţumesc încă o dată, tuturor, pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă conştiinţă civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu. Cu un sentiment deosebit de conştiinţă civică, patriotică, aţi simţit momentul dificil şi, cu o dăruire exemplară, v-aţi arătat gata să fiţi solidari cu puterea nouă.”

„Ceea ce aţi provocat în zilele de 13-15 iunie împotriva populaţiei Capitalei – şi mai ales a tinerilor – ţine de domeniul coşmarului. Prin actul dvs. aţi scos ţara în afara legilor şi a instituţiilor, iar acest lucru este foarte grav. Aţi provocat moartea şi rănirea a zeci şi sute de oameni, umilirea şi jignirea a mii de cetăţeni nevinovaţi, a mii de tineri cărora le datoraţi, ca noi toţi, eliberarea din decembrie. V-aş mai aminti că nicio specie animală nu loveşte în tânăra ei generaţie. Să fie oare cruzimea cea care vă caracterizează? Mă gândesc la simulacrul de proces al soţilor Ceauşescu, la povestea cu teroriştii, la militarii şi civilii răniţi sau ucişi în acea perioadă, la demnitarii «sinucişi»… Aţi început să vă exercitaţi puterea prin vărsare de sânge, în ziua de Crăciun; minerii i-aţi mai chemat în două rânduri; sânge a curs şi la Târgu Mureş…; totuşi, aţi fi putut să-l opriţi… Acum ţineţi în închisoare oameni nevinovaţi, recrutaţi din Piaţa Universităţii”, se mai arătă în scrisoarea deschisă redactată de Doina Cornea.

La 32 de ani de la acele barbarii, victimelor nu li s-a făcut dreptate. Dosarul Mineriadei – asemeni celui al Revoluţiei – nu are o sentinţă definitivă. A fost nevoie de 27 de ani doar pentru trimiterea lui în judecată – cu 13 persoane inculpate, printre care Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Mugurel Florescu, Miron Cozma, Adrian Sârbu și Cazimir Ionescu –, timp în care dosarul fusese clasat, apoi redeschis, iar asta numai după decizia CEDO care condamnase România pentru tergiversarea acestor dosare ce vizează crime împotriva umanităţii. În 2020, însă, dosarul Mineriadei a fost retrimis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Parchetul General, ceea ce a echivalat cu reluarea lui de la zero. În toţi anii aceştia, niciun procuror nu a fost tras la răspundere pentru tergiversarea anchetei.

Cauzele acestei situaţii neverosimile şi revoltătoare trebuie căutate chiar la sfârşitul lui decembrie1989. “Statul român democratic a venit pe lume asistat de securiști chiar în sala de nașteri”, declara, într-un interviu, Germina Nagâț, membru al Colegiului CNSAS. (https://putereaacincea.ro/germina-nagat-cercetator-cnsas…/) O situație care a avut ca efecte – după confiscarea Revoluţiei de către neo-comuniști și foști securiști – împărţirea între oamenii sistemului a puterii politice, apoi a proprietăților statului şi a zonelor de influență, blocarea, ani de zile, a reformelor occidentale şi încercarea de a menţine România în sfera de influenţă a URSS, blocarea lustraţiei, cu tot ceea ce a decurs de aici, inclusiv transformarea în magistrați a unor foşti ofiţeri de Securitate, rămaşi în Justiție, nederanjați de vreo stare de incompatibilitate, ani și ani după decembrie 1989. În vara anului trecut, la peste 30 de ani de la căderea comunismului aşadar, în evidenţa CNSAS erau 68 de magistraţi care fuseseră deconspiraţi ca fiind colaboratori sau chiar ofiţeri ai fostei Securităţi. Cu siguranţă, aceştia nu sunt toţi, iar explicaţia vine tot din partea Germinei Nagâţ: “În actuala lege de funcționare a CNSAS, această categorie profesională se verifică doar la cerere, nu din oficiu. Or, până în 2019, a existat un articol care împiedica reverificarea persoanelor din categoria ”la cerere”, dacă primiseră anterior o decizie sau o adeverință de necolaborare cu Securitatea. Și cum unii magistrați primiseră astfel de acte în primii ani de funcționare a instituției, ei n-au mai putut fi verificați și rezultatul n-a mai putut fi actualizat, deși între timp se preluaseră foarte multe dosare. Dacă analizați rapoartele de activitate ale CNSAS, veți vedea că după 2019 s-a produs, ca să zic așa, un reviriment al acestei categorii de acțiuni în constatare, după o pauză îndelungată. Asta pentru că în 2019 s-a anulat, prin legea 161, articolul de lege care oprea reverificarea. Numai că Legea 161 tocmai a fost declarată neconstituțională, deci ne întoarcem de unde am plecat…”

Am obţinut însă ceva – de fapt, suntem pe cale să obţinem – după 32 de ani de luptă împotriva reminiscenţelor sistemului comunist-securist. Nu am avut lustraţie, nu am avut un proces al comunismului, securiştii, chiar şi torţionarii şi-au trăit viaţa liniştiţi în democraţie, unii cu pensii imense, chiar speciale, în schimb se întrezăreşte ceva la orizont: posibilitatea ca fostul preşedinte Ion Iliescu să rămână fără certificatul de revoluţionar. Pentru că, la trei decenii de la căderea comunismului cineva a avut revelaţia că Legea recunoştinţei nu este bine scrisă şi în baza ei au primit certificate de revoluţionar şi oameni din fosta nomenclatură; aşa că această lege a fost modificată în toamna lui 2021, astfel încât să le interzică celor care au avut funcţii de conducere în Partidul Comunist privilegiile primite de revoluţionari. Rămâne de văzut dacă Ion Iliescu va rămâne fără certificatul de revoluţionar şi fără privilegiile aferente, dacă instanţa va accepta acţiunea deschisă de Guvern, prin Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist. În baza aceleiaşi legi au primit certificate de revoluţionar şi oameni care au fost în stradă, în Decembrie 1989, dar de partea cealaltă a baricadei: de la CNSAS au plecat, până anul trecut, peste 400 de acţiuni în instanţă privind revoluţionari cărora li s-a constatat calitatea de colaborator al fostei Securităţi şi chiar de ofiţeri de Miliţie şi Securitate. Dar acesta este un alt capitol, la fel de toxic, al istoriei noastre recente, de care oamenii fostei Securităţi şi ai fostei nomenclaturi nu sunt străini…

Revenind la cei 32 de ani scurşi de la Mineriada din iunie 1990, de la Revoluţia din decembrie 1989, rămâne cum a prevestit Doina Cornea, în iulie 1990: “Domnule Iliescu, istoria vă va judeca”.

 

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.