Macroniada

Emmanuel Macron vinde în România şi nu doar acolo ceea ce putem numi un gaullisme pour les pauvres.

Îmi amintesc de megalomanul general când proclama, bombastic şi vanitos, o Europă unită „de la Atlantic la Ural”. Brejnev îi zâmbea, Ceaușescu să înfoia în pene, Pactul de la Varșovia invada Cehoslovacia. Langoare, torpoare, letargie morală. Contestat la el acasă de studenții rebeli, le Général minimalizează invazia Cehoslovaciei, o numește „une querelle de famille”. O gâlceavă de familie. Un malentendu. La limită, o gafă. La fel şi MicroMacron.

Războiul din Ucraina este o ceartă de familie. Rușii şi ucrainenii sunt „frați de sânge”. Rolul Franței e providenţial. Macroniada ar culmina într-o îmbrăţişare festivă între Cain şi Abel, Eventual, la Paris, sub Arcul de Triumf. Ori, pourquoi pas, la Panthéon. Bucea, Mariupol, Severodonetsk, Irpin, „erori de parcurs”. Eroii de la Azovstal? Neonaziști.

Istoria e maleabilă. Faptele istorice sunt elastice. Așa prinde ființa marea paranteză, marele abis al amneziei. La stânga lui Macron, Melenchon, ecopacifiştii şi partidul lui Thorez şi Marchais, gata să se înroleze în mișcarea planetară împotriva războiului având ca simbol, precum în anii ’50, porumbelul lui Picasso. La dreapta lui Macron, putinofila Marine Le Pen, predicând apropierea de căpcăunul de la Kremlin ca pe un imperativ economic şi geopolitic.

Marele poet britanic W. H. Auden a numit anii ’30 a low and dishonest decade. Macroniada este expresia revenirii acelor emoții, anxietăţi şi laşităţi care sunt cunoscute drept appeasement. Conciliatorism. Pe deoparte, dar nu mai puțin, pe de altă parte. În sus, dar şi în jos. Voios, dar şi ticălos.

Articol publicat şi în blogul lui Vladimir Tismăneanu.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News