Omul giruetă și intelectualul creștin de tarabă

A te băga ostentativ în seamă după ce te-ai dezbrăcat de haina închiriată a bunului-simț și l-ai dezvăluit pe bietul „rege” gol pușcă din tine, atacându-i „creștinesc”-mișelește tocmai pe cei ce te girau naiv cândva, chiar în timp ce profitai veros de acest gir, e semnul fosforescent al gradului tău real de încreștinare.

Este încă mai uimitor faptul că zgomotosul mercenar „creștin”, ahtiat de vizibilitate publică, dar nu numai, ajunge să conteste zelos exact ceea ce până nu demult lăuda în exces. Un paradox perfect al dedublării. În mișcarea lui imprimată de vânturile răsucirii oportuniste, omul giruetă lovește insensibil tot ce îl stânjenește, mai ales în trecutul lui recent de care se leapădă grăbit, întrucât noua sa orientare e incompatibilă cu cea veche.

Așa se face că, în morfologia mutațiilor petrecute în natura morală, apare zgomotosul intelectual creștin de tarabă. El vinde pentru că se vinde. E o prezență ușor recognoscibilă, stridentă, guralivă, extrem de versatilă, care gravitează mereu predictibil în jurul unor centre de interes strict personal din care emană irezistibila aromă a profitului. Discursul său logoreic, cu ascuțite accente patetice, naționaliste și meșteșugit aurite atrage atenția celor ușor de hipnotizat cu strategia deloc onestă a cameleonului.

Adecvarea sa la realitate este doar aparentă, ceea ce îi subminează, desigur, orice formă de autoritate. Un maestru al autosabotajului, un mare fan al propriului sine, un expert în oportunism, el va reuși totdeauna să coboare în timp ce i se pare că urcă.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News