Noua iudeofobie
Papa Francisc atrage pe bună dreptate atenţia asupra noului val de antisemitism. Noua iudeofobie este ca o răbufnire de patimi mult timp refulate.
Să fiu bine înţeles: a critica Guvernul Netanyahu nu înseamnă antisemitism. A nega dreptul la existenţă al statului Israel din raţiuni teologic ori ideologic sectar-fundamentaliste este neîndoios o probă de antisemitism. În aceste ultime luni s-a văzut cum latentul devine manifest. Ceea ce vegeta cumva larvar a prins aripi şi nu se mai fereşte să spună şi să ceară dispariţia statului evreu.
Existenţa însăşi a Israelului este cauza atacului terorist din 7 octombrie 2023. Degetul era pus pe trăgaci. Politicile extremiste ale fundamentaliştilor israelieni acceptate şi promovate, în galacticul sau hybris, de Benjamin Netanyahu, au exacerbat o situaţie explozivă. Au catalizat ura radicală. Dar aceasta ură nu s-a născut acum, ci vine acele străfunduri din care se alimentează toate mişcările pentru care tribul (etnic, religios, politic) este mai important decât individul.
Revin stafii pe care le credeam dispărute. Teme, simboluri, fobii care păreau definitiv compromise reintră în scenă ca şi cum n-am şti ce consecinţe monstruoase pot avea. Unii visează o reîntoarcere la geografia timpurilor biblice, alţii îşi găsesc în omor raţiunea de a fi. Este un moment de criză politică, morală, axiologică. Tiranii îşi imaginează că vor triumfa. Îşi freacă satisfăcuţi mâinile pline sânge.
Ce putem face noi, intelectualii? Să rămânem pe poziţii, să rezistăm precum Berenger, să nu capitulăm.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News