O țară, la cheremul lui Dragnea și Tăriceanu


Doi politicieni cu probleme în Justiție – care își apără libertatea și interesele proprii, recurgând discreționar la instituții ale statului și punând în mișcare tot activul de partid –, își bat joc de o țară întreagă. Transformă scena politică în teatru de război, generează tensiuni sociale și instabilitate și vulnerabilizează țara.

 

Am avut o Zi națională,  premergătoare intrării în Centenarul Marii Uniri, sărbătorită nu doar într-o acută stare de tensiune socială – care a marcat de altfel tot anul, la o intensitate pe care nu a mai atins-o de la finalul lui 1989 și prima parte a anului 1990 –, ci și în vrajbă, cu schisme între instituții pilon ale statului și disocieri simbolice. Schismă între Parlament (de fapt, între primii doi oameni ai acestei instituții, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu) și Președinție, ceea ce a dus la refuzul celor doi de a participa la ceremonia oficială a Marii Uniri, de a reprezenta Legislativul la această sărbătoare națională. Schismă între Parlament (tot prin cele două portavoci ale sale) și parte din Justiție, respectiv DNA și Parchetul General. Între Parlament (prin aceiași doi reprezentanți oficiali ai săi) și servicii de informații. Între Parlament (recte domnii Dragnea și Tăriceanu) și tot ce înseamnă în accepțiunea lor statul paralel, „parafat” prin recenta Rezoluție de la Herculane. Și care, extrapolând, ar putea include, mai nou, și Departamentul de Stat, și SUA in corpore, ca partener strategic al României, și strada, și cam toată lumea care le atrage atenția că Justiția nu are voie să fie încălecată de politic – altfel, se cheamă că distrugi balanța puterilor în stat și încalci regulile unui stat de drept –, de o gașcă politică coruptă – altfel, vorbim despre instituționalizarea corupției.

În paranteză fie spus, Rezoluția de la Herculane este o încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare a fi, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală. Şi, cum se ştie că cea mai eficientă manipulare este aceea în care adevărul e amestecat cu minciuna, staff-ul PSD reunit luna trecută la Herculane a luat bucăţele de adevăr (adică, indicii privind existenţa unor reţele informale ce funcţionează în interiorul unor instituţii ale statului, unele, în numele interesului naţional, despre care s-a tot vorbit în spaţiul public) şi a brodat minciuni în jurul lor, aşa ajungând la falsa concluzie că “statul paralel”, și invocat cu orice ocazie și de dl Tăriceanu, boicotează puterea politică, legitim constituită prin alegeri. Asta, deși nu este probată existenţa vreunei astfel de entităţi abstracte care să funcţioneze dincolo de instituţii ale statului, a unei instituţii a statului angrenată, în ansamblul ei, în astfel de acţiuni.

Citește și: “Statul paralel”, ca armă de manipulare

„Argumente” pe care domnii Dragnea și Tăriceanu le-au invocat, nejustificat, și când, deranjați de îngrijorarea exprimată public de către Departamentul de Stat al SUA față de modificările legilor Justiției, au redactat, în numele Parlamentului, o scrisoare prin care atrag atenția că Legislativul a luat act „cu neplăcută surprindere” de această poziție oficială a SUA, acuzând voalat Departamentul de Stat de încălcarea suveranității și presiune. Pentru că, în accepțiunea unora, Rezoluția de la Herculane bate Parteneriatul strategic cu SUA.

Ba mai mult, de Ziua Națională, Liviu Dragnea a plusat și a perorat că „sunt unii care confundă parteneriatele cu slugărnicia” și că România „trebuie să rămână a noastră”. Deci, al treilea om în stat, vorbind despre partenerul strategic al țării, introduce în discursul public o falsă idee că România e în pericol de a ne fi luată. Parșivă și manipulatoare abordare, prin care se încearcă instigarea românilor împotriva SUA.

SUA nu au dictat României ce are de făcut. Și-au exprimat îngrijorarea față de o stare de fapt care ar putea duce la o situație incompatibilă cu statul de drept și poate periclita stabilitatea în zonă. Așa cum, în vara lui 2012, vara tentativei de lovitură de stat, sau după „marțea neagră”, au luat atitudine și și-au exprimat îngrijorarea și voci ale SUA, și voci ale UE, și o serie de Cancelarii occidentale. Ceea ce nu a echivalat cu încălcarea suveranității României. A însemnat doar că cineva ne atrage atenția că, intrați într-un club, numit UE sau NATO, avem nu doar beneficii, ci și obligații. Că avem de respectat niște reguli comune. Că nu suntem un popor la cheremul unor politicieni care vor să ia puterea în mod nedemocratic, al unei majorități parlamentare ajunse la putere prin vot democratic, dar care s-a așezat benevol în slujba unei găști politice corupte, puse pe rapt din banul public, votând legi strâmbe și supraimunități pentru politicieni cu grave probleme judiciare.

Citește și: Asistăm la o campanie de demonizare a Occidentului şi a SUA

Tensiunile sociale, la fel, rupturile dintre principalele instituții ale statului nu doar că vor persista, ci se vor acutiza atâta vreme cât cei care le-au generat strict pentru liniștea lor personală, cei doi președinți ai coaliției de guvernare și șefi de Camere ale Parlamentului, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, nu vor demisiona sau nu vor fi schimbați din funcții de propriile partide.

Iar această stare de fapt poate avea ca efect nu doar un blocaj comunicațional interinstituțional care ne afectează pe toți, ci poate avea un efect și mai periculos, cu efecte greu de estimat: exploatarea de către puterea de la Kremlin, prin intermediul războiului informațional, a unor clivaje din societate, a temelor care le cauzează, apoi manipularea lor, generarea de crize și adâncirea acestora. De exemplu, acum, propaganda Kremlinului (și cea oficială, și cea neoficială) merge pe excitarea filonului ultranaționalist al unui segment de populație – acel segment căruia i s-a reușit inocularea falsei idei că apartenența la un grup de state anulează suveranitatea țării și o transformă în „colonie” – și fructificarea antiamericanismului. Iar asta e numai o temă, la zi.


Articole din aceeaşi categorie:

3 Răspunsuri

  1. stefanv2017 spune:

    Sansele partidei Dragnea-Tariceanu sa izbandeasca in proiecte utopice destinate scoaterii celor doi din bucluc sunt tot mai mici. In mod paradoxal "ursul romanesc" se trezeste in acest prag de iarna.

  2. Murat Florin spune:

    Sunteți convinsă că în vara din 2012 a fost o “tentativă de lovitură de stat”?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Solve : *
28 + 16 =


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.