“Statul paralel”, ca armă de manipulare


Recenta Rezoluţie a PSD e o încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare a fi, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală.

 

 

În Rezoluţia adoptată, la sfârşitul săptămânii trecute, Comitetul Executiv al PSD înfierează “abuzurile grave ale unor persoane care activează, au condus sau încă mai conduc instituţii publice de forţă şi care indică în mod clar existenţa unui aşa-numit «Stat Paralel şi Ilegitim», care încearcă să preia controlul asupra puterii politice, legitim constituită prin alegeri libere şi corecte, reprezentând un pericol de natură să îngrijoreze opinia publică. (…) acţiunile din ultima perioadă ale «Statului Paralel şi Ilegitim», disimulate sub aşa-numită «luptă anti-corupţie», au drept scop evident hărţuirea şi, în ultimă instanţă, decapitarea puterii politice legitim alese, pentru ca aceasta să nu îşi poată îndeplini Programul de guvernare angajat în faţa electoratului.”

Sunt fraze de la care acuzaţiile la adresa “statului paralel” nu ar putea merge mai departe. Pe motiv de fractură de logică, de lipsă de argumente. Puterea politică, deci nu vârful PSD, ci coaliţia PSD-ALDE în ansamblul ei, care a câştigat alegerile în decembrie anul trecut, nu poate fi înlăturată de la conducere, constitutional vorbind, decât de propriii săi oameni. Adică, de majoritatea parlamentară pe care PSD o are. În momentul de faţă, coaliţia PSD-ALDE deţine şi puterea executivă, Guvernul adică, şi Puterea legislativă, adică Parlamentul.

Cum poate fi înlăturat Guvernul? Prin demisie, ceea ce ar fi un act de voinţă proprie a unor membri PSD şi ALDE, sau prin demitere. Cine poate demite Guvernul? Doar coaliţia parlamentară PSD-ALDE, prin moţiune de cenzură. “Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”, se arată în Constituţie, la art. 113. O moţiune de cenzură a Opoziţiei pe tema această temă nu are sorţi de izbândă decât în cazul în care ar fi susţinută şi de coaliţia de la Putere.

Cum poate fi înlăturată majoritatea PSD-ALDE din Parlament? Doar prin alegeri anticipate. Ceea ce nu este posibil în contextul de faţă. O spune tot Constituţia, la art. 89: “După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.” Or, la orizont nu există perspectiva unei căderi a Guvernului, care să genereze, la rându-i, o ipotetică situaţie declanşatoare de alegeri anticipate.

O ipotetică reţinere sau condamnare a lui Liviu Dragnea – de către “statul paralel” care, ne spune staff-ul PSD, îşi disimulează acţiunile sub aşa-numită “luptă anti-corupţie” – nu ar însemna decapitarea puterii politice legitim alese, ci doar decapitarea PSD. Cu alte cuvinte, nu ar echivala nici cu trecerea PSD-ALDE în Opoziţie, nici cu incapacitatea actualei Puteri de a-şi duce la îndeplinire Programul de guvernare. Pentru că dl Dragnea nu este nici PSD, nici puterea politică, cu atât mai puţin statul de drept. E doar un pilon (important încă) în PSD şi în puterea politică, dar a cărui eventuală cădere nu ar demola întregul, nici măcar nu ar şubrezi eşafodajul, cum încearcă CExN-ul PSD să manipuleze opinia publică.

Pentru că, de fapt, această Rezoluţie recent adoptată asta este. O încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare a fi, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală. Şi, cum se ştie că cea mai eficientă manipulare este aceea în care adevărul e amestecat cu minciuna, staff-ul PSD a luat bucăţele de adevăr (adică, indicii privind existenţa unor reţele informale ce funcţionează în interiorul unor instituţii ale statului, unele, în numele interesului naţional, despre care s-a tot vorbit în spaţiul public) şi a brodat minciuni în jurul lor, aşa ajungând la falsa concluzie că “statul paralel” boicotează puterea politică, legitim constituită prin alegeri. Asta, deşi nu este probată existenţa vreunei astfel de entităţi abstracte care să funcţioneze dincolo de instituţii ale statului, a unei instituţii a statului angrenată în ansamblul ei în astfel de acţiuni.

De fapt – ni se reconfirm citind printre rândul Rezoluţia CExN-ul PSD –, conducerea partidului este deranjată de separaţia puterilor în stat. De faptul că Justiţia nu îi este subordonată. Ăsta este şi motivul pentru care coaliţia de la putere se luptă să treacă pachetul cu modificările legislative în domeniul justiţiei – “singurul instrument legal, democratic şi constituţional pentru garantarea respectării întocmai a drepturilor fundamentale prevăzute de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului”, ni se sibliniază –, care, de fapt, ameninţă să spulbere, de jure, independenţa acesteia şi să instituie asupra ei un control cvasi-absolut al ministrului de resort.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.