Mimarea surprizei, gesticulaţia indignării


Este o eroare să se considere că românii pot fi ţinuţi în priză timp de un an, încontinuu, pe parcursul următoarelor runde de alegeri, la nivelul cu totul special de intensitate, negativitate şi retorică isteric-electorală apocaliptică atins în conjunctura cu totul specială a acestei runde de alegeri.

 

Legat de ultimele evoluţii, un comentariu scris înainte de alegeri. Zicea aşa: “Să sperăm că toţi cei care instrumentează acum această strategie electorală… au pregătită şi o strategie politică parlamentară şi una partinica menită să asigure convertirii rezultatului scrutinului din mai în rezultate cu impact politic palpabil. Altfel este un joc cam periculos şi un pic şi cam neonest, exact cu acea parte a electoratului care nu ar merita un aşa tratament. Adică:

Susţii o retorică a consecinţei iminente pe planul politicii interne, a raportului de forţe politice naţionale, deşi natura scrutinului şi aria de guvernanţă vizată de scrutin nu vizează direct raporturile de forţe de guvernare sau parlamentare naţionale.

… Iar dacă după ce ai creat nişte aşteptări formidabile, în urma acestui vârf de sarcină politică NU se întâmplă nimic radical în configuraţia de putere postelectorală, apare probabil o problemă şi nu e doar una de natura moralităţii şi onestităţii.

Să nu uităm e nevoie de mobilizare politică şi la alegerile următoare –care chiar au că miza o schimbare reală electorală de structură poltica internă…

Speranţa este însă că cei care instrumentează acum această strategie electorală au pregătită şi o strategie politică parlamentară şi una partinică menită să asigure convertirii rezultatului scrutinului din mai în rezultate cu impact politic palpabil. Să sperăm că aşa va fi…”

Din păcate, cel puţin la această oră, în reacţie la evoluţiile din eşichierul politic, singura idee de strategie este următoarea:

  1. mimarea surprizei
  2. gesticulaţia indignării
  3. insistenţa pe retorica apocaliptică, isterică şi revendicativă fără plan, cap, coadă şi obiective realiste, fezabile şi constructive calibrate la condiţiile date, reale din teren.

Tind să cred că este o eroare să se considere că românii pot fi ţinuţi în priză timp de un an, încontinuu, pe parcursul următoarelor runde de alegeri, la nivelul cu totul special de intensitate, negativitate şi retorică isteric-electorală apocaliptică atins în conjunctura cu totul specială a acestei runde de alegeri.

Dar întotdeauna ne putem înşela, nu? E totuşi o constatare faptică, nu o critică. Poate fi verificată empiric în trei săptămâni sau trei luni, aşa cum comentariul de mai sus, făcut acum trei săptămâni,poate fi verifcat empiric azi, cu datele din teren.

Să sperăm totuşi că există o strategie politică post-electorală şi că, totuşi, ea este în desfăşurare, dar nu are o vizibilitate fermă pentru publicul larg sau pentru analiştii neiniţiaţi în aceasta…

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.