Supravieţuirea PSD, sub semnul întrebării

Delimitându-se, în ceasul al 25-lea, de politica dragnistă, pe care a susţinut-o şi aplaudat-o, PSD are de trecut, în următoarea perioadă scurtă de timp, câteva teste: rămânerea la putere, gestionarea conflictelor interne, care s-au acutizat în ultimele zile, marele minus de imagine şi alegerile prezidenţiale. De modul cum le gestionează ţine supravieţuirea sa.

PSD refuză, deci, să plece de la guvernare; este decizia luată ieri în CEx. Ceea ce nu reprezintă o victorie, nici o dovadă de putere, ci de disperare de a se salva ceva. Pentru social-democraţi începe o perioadă foarte dificilă. De supravieţuire după epoca Dragnea. Politica dezastruoasă a ultimilor ani a dus partidul la cel mai mic scor electoral din istoria sa, scor care deschide perspectiva pierderii prezidenţialelor, şi l-a izolat pe plan extern. În plus, PSD este măcinat de conflicte generate pe de o parte de acumularea de tensiuni şi frustrări, iar pe de alta, de reaşezarea faliilor de putere, ceea ce ameninţă să-l fragilizeze şi mai mult.

Delimitându-se acum de politica dragnistă, pe care a susţinut-o şi aplaudat-o, PSD are de trecut, în următoarea perioadă scurtă de timp, câteva teste: rămânerea la putere, gestionarea conflictelor interne, care s-au acutizat în ultimele zile, marele minus de imagine şi alegerile prezidenţiale. De modul cum le gestionează ţine salvarea sa.

Rămânerea la putere. Alegerile anticipate – spre care şi unii lideri din PSD ar dori să împingă lucurile, de exemplu şeful PSD Vaslui, Dumitru Buzatu – pot fi motiv de tensiuni intrapartinice, deşi reprezintă un subiect închis. Alegeri anticipate nu vor putea avea loc anul acesta, pentru că nu mai este timp. Constituţia prevede că Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele şase luni ale mandatului Preşedintelui României or, până la declanşarea propriu-zisă a unor alegeri anticipate ar trece câteva luni. Pentru că, tot potrivit Constituţiei, Preşedintele României poate cere dizolvarea Parlamentului doar dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

Gestionarea conflictelor interne. Pe lângă cele generate de reaşezarea faliilor de putere, este de aşteptat ca altele să fie cauzate de noua linie politică pe care, se pare, va fi pus PSD.

De exemplu, continuarea politicii lui Liviu Dragnea şi a PSD, referitoare la Justiţie. La o zi după încarcerarea acestuia, Marian Oprişan, baronul de Vrancea care se visează candidat la prezidenţiale, s-a delimitat de „PSDragnea”, acesta fiind, în accepţiunea lui, cel care a pierdut alegerile, şi a declarat că „discuţia pe Justiţie a încetat în PSD. Cei care fură în comunitate să meargă la puşcărie.” La fel, preşedintele interimar, Viorica Dăncilă, se delimitează de lupta cu „statul paralel”, aflată de doi ani pe agenda PSD şi ALDE, şi anunţă virarea liniei partidului spre alte teme: „Pentru mine obiectivul principal acum este ce vom face de acum încolo şi cum putem să acţionăm pe perioada următoare, fără ca să avem în prim-plan justiţia”. Cei apropiaţi de Codrin Ştefănescu, un fidel al lui Liviu Dragnea, înlocuit ieri din funcţia de secretar general al PSD, de Olguţa Vasilescu, de Liviu Pleşoianu – care s-au făcut remarcaţi cu discursuri dure antijustiţie – nu vor fi de acord cu această nouă linie de acţiune. „Nouă ani ați fost într-adevăr plecată. Plecată într-o realitate… paralelă. O realitate în care unii cu adevărat inteligenți, dar cinici, au reușit să vă convingă (nici nu era greu) că sunteți o mare personalitate a nației. În ce mă privește, cred sincer că la noua conducere PSD trebuie să meargă de urgență oamenii cu halate albe…”, a venit replica lui Liviu Pleşoianu, care se visează de multă vreme candidadtul PSD la prezidenţiale. Rămâne de văzut câţi susţinători ai acestei idei vor veni lângă ei şi câţi vor rămâne lângă noua echipă de conducere.

O altă temă care va genera tensiuni este plasarea oficială a PSD pe linie suveranistă. Este un alt subiect care creează divergenţe în interiorul PSD între tabăra urmaşilor lui Liviu Dragnea – care, s-a văzut, a mers în ultima vreme pe retorica suveranismului şi a populismului eurosceptic, îndepărtându-se de discursul pro-european, ceea ce a determinat şi o delimitare a Socialiştilor europeni de PSD şi o izolare a acestuia – şi noua conducere a PSD, care anunţă că vrea să reia relaţiile cu Socialiştii europeni.

Rămânerea la guvernare, dorită de conducerea PSD, este însă incertă. În Parlament PSD nu mai are siguranţa că se poate baza pe actuala majoritate parlamentară, mai ales că se aşteaptă un val de traseism politic din partea un parlamentari PSD, în încercarea de a-şi mai asigura un mandat la alegerile din 2020. În plus, intenţia ALDE de a se retrage de la guvernare, după umilitorul scor din 26 mai, care a scos partidul din politica europeană, încurcă treburile şi la nivel de alianţă guvernamentală şi la nivel de majoritate parlamentară. Soarta Cabinetului Dăncilă depinde acum de negocierile din Parlament făcute  între reprezentanţii Opoziţiei, cei ai UDMR, ai Pro-România şi parlamentari ai actualei coaliţii majoritare, de a căror trădare depinde salvarea Guvernului sau înlăturarea lui prin moţiune de cenzură.

Marele minus de imagine. La înfrângerea de la europarlamentare – unde PSD a obţinut cel mai mic scor electoral din istoria sa, jumătate din cel obţinut în noiembrie 2016, la parlamentare – se adaugă încarcerarea lui Liviu Dragnea, intrat în puşcărie din funcţia de preşedinte al partidului şi al Camerei Deputaţilor. Condamnarea aceasta confirmă ceea Opoziţia, o parte a presei şi strada spun de peste doi ani, şi anume că toate modificările aduse legilor Justiţiei,controversate şi abuzive, că tot războiul PSD cu Justiţia au fost parte din planul de salvare de la zeghe a unui singur om. În plus, această condamnare face din PSD partidul – unicul din România – aflat în postura ca din şase preşedinţi câţi a avut din 1990, doi să fi ajuns infractori de drept comun, Adrian Năstase şi Liviu Dragnea, condamnaţi la închisoare cu executare, iar unul, Ion Iliescu, să fie pus sub acuzare, în două dosare penale, pentru infracţiuni contra umanităţii. Rămâne de văzut dacă noua conducere va reuşi să reducă acest minus şi să recupereze procentele electorale pierdute, până la următorul scrutin.

Alegerile prezidenţiale. Cu şase luni înaintea celui mai important scrutin naţional, spre care se îndreaptă având alături peste 22% dintre votanţi, PSD  nu are candidat pentru Preşedinţia României. Iar Călin Popescu Tăriceanu, cel pe care ar fi putut miza ca rezervă, deşi structurile inferioare ale partidului şi membrii nu l-ar fi agreat, din orgoliu, este în momentul de faţă o opţiune care nu mai poate fi luată în calcul. Iar alte variante PSD nu are pregătite. Prezidenţialele vor fi, deci, un test major.

Ce poate urma? Poate, o reformă reală şi profundă a partidului – ceea ce e puţin probabil cel puţin pe termen scurt – şi reconciliere cu familia Socialiştilor europeni şi un discurs aliniat acestora, nu formaţiunilor eurosceptice şi extremiste. Poate, o înfrângere catastrofală la prezidenţiale – care ar fi a patra consecutivă, din 2004. La PSD se pune acum, aşadar, problema supravieţuirii. Pentru prima dată în cei 30 de ani de existenţă. Rămâne de văzut dacă Viorica Dăncilă, care a preluat interimar conducerea partidului, va putea gestiona această criză sau dacă PSD aluneca în irelevanţă, la un procent care îi va permite eventual rolul de partid-balama.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News