Memoriile lui Stere Gulea, publicate de Humanitas

Stere Gulea. Foto: Cristian Radu Nema / Facebook Moromeţii 3

Colecţia Memorii/Jurnale/Biografii a editurii Humanitas s-a îmbogăţit, de curând, cu un nou volum: Scrisoare către nepoatele mele. Însemnările unui regizor, al regizorului Stere Gulea. O carte în care autorul îşi evocă viața, originile și trecutul. Stere Gulea, spune Radu Paraschivescu, “livrează o poveste de viață în alb, negru şi multe nuanțe de gri. Ne rămâne nouă, cititorilor, plăcerea de-a alege culorile şi de-a le potrivi pe pânza acestei scrisori”.

Stere Gulea, Scrisoare către nepoatele mele. Însemnările unui regizor, Colecție: Memorii/Jurnale/Biografii, Humanitas, 2024, 148 pagini

Stere Gulea spune că însemnările din acest volum de memorii, Scrisoare către nepoatele mele, au pornit întâmplător, mai degrabă ca un amuzament: „Una dintre nepoatele mele, pe când avea opt ani, îmi punea la telefon diverse întrebări despre familia noastră. Trăind departe unii de alții, nepoata nu avea ocazia să audă acasă povești care s-o ajute să înțeleagă că suntem o familie, așa cum suntem, despărțiți de mii de kilometri. Dar cum am ajuns ca, din joacă, să mă trezesc că am scris o sută de pagini nici eu nu știu, și, mai ales, nu știu de ce am așternut pe hârtie aceste întâmplări, și nu altele. Întâmplările s-au prezentat cronologic, dar memoria a fost cea care a decis care dintre ele trebuie să fie consemnate. Era ca un flux căruia mă supuneam – eu doar executam ceea ce ea îmi cerea. Când scriam nu mă gândeam că acea întâmplare are o semnificație, era doar ceva ce mi s-a întâmplat mie, demult, ca multe altele. Ceea ce s-a așternut până la urmă sunt fapte și întâmplări pe care le-am trăit pur și simplu, cum le trăiește orice om; semnificația, dacă există vreuna, o adaugă mintea ulterior, fără ca noi să știm sigur dacă au sau nu acea semnificație. Totuși, te întrebi de ce aceste întâmplări au fost aduse la suprafață, și nu altele, cine sau ce din tine a decis că anume acestea trebuie aduse la lumină, astfel încât, odată consemnate, să devină biografie, viață. Descoperi că memoria decide ea singură cine ești, fără să se sinchisească de ceea ce ai vrea tu să arăți lumii.”

„Uneori e mai ușor să fii regizorul unui film decât al propriei tale vieți. Scrisoare către nepoatele mele stă dovadă. Într-un text testamentar pe care-l scrie pentru nepoatele lui, cazate geografic și sentimental în la belle France, Stere Gulea își evocă viața, originile și trecutul. Le adaugă o serie de tablouri ale prezentului, pentru întregirea reliefului personal și profesional. E un relief accidentat, în care câmpiile suportă inundații ideologice, iar drumul spre vârfurile carierei are parte de ceva ce autorul însuși numește «dansul ambiguității». Aromânul Stere Gulea, alintat «Stelică» în copilărie, parcurge un traseu întortocheat dinspre rural spre urban și are parte de privațiuni, îndoieli și cumpene. Norii comunismului ocupă cerul familiei și al comunității, pentru ca apoi seceta naționalizării să însemne deposedare și acrobații de subzistență. Numai că, deşi norii nu se dau duși, soarele străpunge uneori plafonul. Astăzi bine instalat în lumea cinematografului, Stere Gulea își amintește fără complezență de jocul concesiilor și de limbajul esopic din comunism, de cenzură și de practicanții ei din cabinetele de partid.

Scrisoare către nepoatele mele înseamnă și o suită de întâlniri cu actori, regizori şi scriitori ai ultimelor decenii – unii dintre ei, fundamentali în istoria teatrului şi a filmului de la noi. Între Dincolo de nisipuri, unde e asistent de regie, şi Moromeții, unul dintre filmele lui de referință, stau decenii de căutări neobosite şi de proiecte pentru care talentul nu e suficient şi pentru care e nevoie, mai ales în vremurile tulburi de dinainte de 1990, de tenacitate, istețime acomodantă şi – nu de puține ori – curaj. Stere Gulea trece cu bine toate aceste examene şi livrează o poveste de viață în alb, negru şi multe nuanțe de gri. Ne rămâne nouă, cititorilor, plăcerea de-a alege culorile şi de-a le potrivi pe pânza acestei scrisori”, scrie, în Prefaţa cărţi scriitorul Radu Paraschivescu.

Regizor și scenarist de film, Stere Gulea este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Secția teatrologie-filmologie, promoţia 1970. Provine din aromâni plecați din Grecia (bunicul său a fost ucis de naționaliștii greci, în 1904). S-a născut pe 2 august 1943, într-un sat constănțean, Mihail Kogălniceanu (fost Ferdinand, fost Cara-Murat), și a terminat Institutul Pedagogic și Facultatea de Filologie la Constanța. Imediat după căderea comunismului, între 1990 și 1996, a fost și decan al Facultății de Cinema din cadrul Academiei de Teatru şi Film. A condus Televiziunea Română ca director general interimar în perioada 1996-1998. A fost profesor de film între 1990 și 2015 la Aacademia de Teatru şi Film, iar din 2001, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din  Bucureşti.

Este premiat al Asociației Cineaștilor din România pentru Sub pecetea tainei, Iarba verde de acasă și Moromeţii. Are, de asemenea, premii Uniunea Cineaştilor din România pentru Piaţa Universităţii – România, Vulpe – vânător și Stare de fapt. Filmografie ca regizor: Moromeții 3 (2024), Moromeții 2 (2018), Sunt o babă comunistă (2013), Weekend cu mama (2009), Hacker (serial TV; 2003), Stare de fapt (1995), Vulpe – vânător (1993), Piața Universității România (1991), Moromeții (1987), Ochi de urs (1983), Castelul din Carpați (1981), Iarba verde de acasă (1977), Apa ca un bivol negru (1970). Filmografie ca scenarist: Moromeții 3 (2024), Sunt o babă comunistă (coscenarist; 2013), Stare de fapt (1995), Moromeții (1987) şi Ochi de urs (1983).

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News