Mai mult decât o „banală” prescriere a faptelor

Prescrierea faptelor într-un dosar de mare corupţie, dosarul  „Retrocedările ilegale”  – mare şi ca valoare a prejudiciului, şi ca număr de persoane pe care l-a implicat acţiunea penală, procurorii anticorupţie vorbind despre un grup infracţional organizat –, a trecut ca o ştire aproape neobservată, printre multe altele, în iureşul informaţional al ultimelor zile. Sentinţa – care i-a scăpat de închisoare pe cei implicaţi, printre care foşti politicieni şi un judecător – a fost precedată, şi cumva anunţată, de o tergiversare a dosarului, plimbat între instanţe timp de opt ani, de decizii controversate ale Curţii Constituţionale aplicabile în dosarele penale şi, nu în ultimul rând, de încercările repetate ale unuia dintre cei implicaţi, fostul deputat PSD Viorel Hrebenciuc, de a modifica legi în interes personal, care vorbesc de la sine şi despre ambiţia de a scăpa de răspundere, şi despre puterea dată de partid şi influenţa pe care le avea şi le putea folosi în acest sens.

 

Ştirea propriu-zisă se referă la o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a dispus, la începutul acestei săptămâni, încetarea procesului penal împotriva inculpaţilor din dosarul retrocedărilor ilegale de păduri de la Romsilva, pe motiv că faptele s-au prescris. Dosarul „Retrocedările ilegale” a făcut vâlvă mediatică în momentul în care a fost deschis de DNA, în 2014, iar apoi la trimiterea lui în judecată, în 2015. Asta, pe de o parte pentru că printre cei vizaţi s-a numărat şi Viorel Hrebenciuc, fost parlamentar PSD în mai multe legislaturi, iar pe de alta din cauza naturii transpartinice a dosarului şi a prejudiciului, care depăşea 300 de milioane de euro, contravaloarea celor peste 43.000 de hectare de pădure retrocedate prin decizii judecătoreşti ilegale şi trafic de influenţă. După trimiterea în judecată a dosarului, scria presa, Viorel Hrebenciuc a recunoscut în faţa judecătorilor că a intervenit la funcţionari din Bacău, unde se află pădurile, pentru ca Paltin Gheorghe Studza să fie împroprietărit cu cele 43.000 de hectare de pădure. În schimbul acestui serviciu, Viorel Hrebenciuc urma să primească 12.000 de hectare de pădure, trecute pe numele fiului său, Andrei, condamnat de altfel în primă instanţă la doi ani de închisoare cu suspendare.

Ajungerea în punctul prescrierii faptelor a fost oarecum previzibil. Dosarul fusese plimbat între instanţe din 2015 până în 2023. În 2015, a fost trimis de DNA la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde, trei ani mai târziu, în 2018, au fost dispuse primele condamnări, dar şi achitări. În 2019, tot la Curtea Supremă, un complet de cinci judecători a decis rejudecarea dosarului, anulând astfel condamnările şi trimiţând dosarul la Curtea de Apel Braşov. Doi ani mai târziu, în 2021, această instanţă a pronunţat sentinţa, menţinând condamnările date în 2018 de Curtea Supremă. La apel, în 2021, dosarul a ajuns din nou la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a rămas până acum, când judecătoriii au constatat prescrierea faptelor şi au anulat astfel pedepsele.

În context sunt de reamintit şi încercările pe care Viorel Hrebenciuc le făcuse, în perioada în care era un influent politician în PSD, să scape de răspundere, mai cu seamă că dosarul îl viza şi pe fiul său. În 2013, consemnează presa vremii, la o şedinţă a Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, unde Hrebenciuc era vicepreşedinte pe atunci, le-a spus colegilor parlamentari că legea trebuie modificată pentru că „acum, tot ce facem ca parlamentari este trafic de influenţă. Cu ocazia aceasta să ne uităm atent şi la Legea 78/2000 (legea privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie – n.r.), pentru că aceasta este chestiunea care ne creează dificultăţi în activitatea noastră de parlamentari.” Dacă atunci reuşea să modifice legea, nu ar mai fi ajuns, un an mai târziu, pus sub acuzare de procurorii anticorupţie pentru trafic de influenţă în dosarul retrocedărilor de pădure. Imediat după punerea sub acuzare în dosarul retrocedărilor, i-a relatat lui Dan Şova, deputat PSD, acuzaţiile care i se aduc de şi spunând-i că există riscul să fie condamnat, a încercat să-l determine să inițieze o propunere legislativă privind amnistia și grațierea unor pedepse, prin care să fie abrogată infracţiunea de trafic de influenţă. Cum abrogarea art. 13 din Legea nr. 78/2000 , adică articolul referitor la traficul de influenţă, nu se putea face prin simplă propunere legislativă a unui parlamentar, au ajuns la concluzia că e nevoie de un proiect de lege inţiat de Ministerul Justiţie şi ar fi urmat ca Dan Şova să-l determine pe ministrul Justiţiei să iniţieze un astfel de proiect. În contrapartida acestui serviciu, Viorel Hrebenciuc urma să-l susţină pe Dan Şova în obţinerea funcţiei de preşedinte al PSD. Discuţia celor doi a fost însă interceptată, astfel că DNA i-a deschis atunci un dosar penal lui Dan Şova. Patru ani mai târziu, însă, după emiterea de către Curtea Constituţională a controversatelor decizii cu efecte dezastruoase pentru Justiţie în dosarele penale, DNA clasa dosarul, pe motiv că „fapta nu este prevăzută de legea penală”.

Acest mod de acţiune al lui Viorel Hrebenciuc – e greu de crezut că episoadele menţionate au fost singurele – a fost, ani şi ani de zile, emblematic pentru o serie de politicieni de la vârful PSD, începând cu epoca Năstase, trecând prin epoca Ponta şi culminând cu epoca Dragnea. Ani şi ani de zile, în care PSD a ieşit în evidenţă prin acţiuni premeditate care au avut ca scop fuga de justiţie, încălecarea ei şi protejarea marilor corupţi cu carnet de partid, acţiuni care trădau metehne de grup infracţional organizat.


Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Un comentariu

  1. 17 noiembrie 2023

    […] Mai mult decât o „banală” prescriere a faptelor […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.