Ierunca 100. Virgil Ierunca şi secolul său

Sursă foto: Radio Europa Liberă

Destinul lui Virgil Ierunca este acela al generaţiei căreia îi aparţine: o generaţie strivită între blocurile tectonice ale unei istorii populată de tirani şi de sicofanţii lor. Opţiunile înfăţişate au fost cât se poate de tranşante: acomodarea prin capitulare, închisoarea, exil interior sau emigraţie. Drumurile veacului trecut au fost trasate în funcţie de alegerile etice.

Redat secolului său, Virgil Ierunca (16 august 1920 – 28 septembrie 2006) devine, asemeni Monicăi Lovinescu, un personaj central în această tentativă de a conserva, între dictaturi şi cedări, un sentiment al verticalităţii şi al decenţei. Drumul de la rezistenţa îndreptată împotriva regimului antonescian la critica anti-comunistă a fost, la Virgil Ierunca, unul parcurs organic, sub semnul ostilităţii faţă de înregimentarea cazonă. Generaţia lui Ierunca a fost urmărită cu atâta înverşunare şi poate pentru că pluralismul ei programatic nu se putea încadra în monocromia ideologică a unui veac românesc al ordinii dictatoriale.

Exilul a fost, aşadar, pentru Virgil Ierunca ocazia de a duce mai departe campaniile pe care tânărul intelectual le iniţiase în anii de dinainte de 1946- 1947. România căreia Ierunca îi rămâne fidel este o Românie a memoriei şi a demnităţii. Sensibilitatea sa anti-totalitară îi serveşte drept ghid în traversarea încercărilor care îi sunt date.

Virgil Ierunca despre Mircea Vulcănescu, într-o înregistrare din anul 2000.

Stilul lui Virgil Ierunca, casant, elegant şi precis ca un cuţit chirurgical, a conferit textelor sale radiofonice severitatea memorabilă a unor pagini de istorie contemporană. Martor şi actor al veacului său, Virgil Ierunca a apărat, prin campaniile sale, adevărul într-un timp al mistificărilor abjecte.

Moştenirea lui Virgil Ierunca este această acuitate est- etică, în termenii Monicăi Lovinescu, o acuitate care i-a dat energia de a înfrunta, în exil, România oficială şi pe agenţii ei. Imundele delaţiuni ale presei reperiste şi reseriste i-au însoţit existenţa. Curajul lui Virgil Ierunca a fost unul asumat fără grandilocvenţă, intemeiat pe valorile ce nu se pot tranzacţiona. La centenar, profilul lui Virgil Ierunca se confundă cu efigia acelei Românii a libertăţii la care a visat, vreme de atâtea decenii.

Articol publicat și pe LaPunkt.ro.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News