Efectele “revoluţiei reformiştilor” din PNL

Avem în faţă un 2024 ca an cu miză electorală majoră; vom avea nu doar alegeri locale, parlamentare şi europarlamentare, ci şi alegeri prezidenţiale.  Dacă PNL nu-şi va redobândi luciditatea şi se va eroda până la insignifianţă politică – Ludovic Orban a anunţat că s-a ajuns deja sub 20 la sută –, dacă alianţa de guvernare va fi percepută, în ansamblul ei, un eşec, generând nemulţumiri şi dezamăgire în procente prea mari, nu este exclus ca, în 2024, reprezentanţii celor două partide să nu aibă nicio şansă de câştig la prezidenţiale.

 

Nu va fi exclus ca, în 2024, să avem de ales, în turul doi – la fel ca în 2000 –, între reprezentantul PSD (artizan al corupţiei endemice, al siluirii statului de drept, ani în şir, care nu a făcut nimic pentru a se reforma şi nici nu dă semne că ar avea vreo strategie în acest sens, chiar dacă a renunţat între timp la susţinerea oficială a corupţilor şi a împins pe linie moartă unele voci ultranaţionaliste şi anti-occidentale) şi reprezentantul urmaşului PRM, adică reprezentantul AUR ori al unei alianţe politice extremiste, ultranaţionaliste, cu un discurs anti-european şi anti-american, fals justificat prin apărarea suveranităţii naţionale. Iar în ţară există teren fertil pentru ultranaţionalism şi extremism, întreţinut de propaganda Kremilinului, pe canale oficiale şi neoficiale, la fel în social-media, de idioţi utili cauzei. Nu este greu să ne imaginăm ce efecte distructive şi, posibil, ireversibile ar avea pentru ţară ajungerea unui politician ultranaţionalist, extremist la Preşedinţia României şi, implicit, la conducerea Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, unde se iau deciziile majore de politică externă, de apărare şi siguranţă şi se dictează linia strategică a ţării.

În acest timp, însă, PNL, în loc îşi vadă strict de guvernare, să-şi consolideze poziţia pe scena politică, a sărit în tranşee, de luni de zile. Unde sunt ei cu ai lor. Şi, printre lovituri intrapartinice, mai încasează lovituri şi de la partenerii de coaliţie – aflaţi şi ei în competiţie electorală deja, cu un ochi spre 2024 –, şi de la oponenţi, PSD şi AUR care pe cele mai multe teme au ajuns să vorbească public la unison. Problema la PNL este că luptele interne, preambul al congresului din septembrie – care nu se duc pentru susţinerea unor proiecte pentru partid, pentru guvernare, pentru ţară, ci pentru doar doborârea adversarului – au escaladat la un nivel îngrijorător. Iar genul acesta de combat a fost lansat de susţinătorii lui Florin Cîţu sau, poate mai corect spus, de cei care l-au împins în această bătălie – intrarea în cursă fiind anunţată de alţii, nu de el însuşi, care părea şi nehotărât să facă acest pas –, sperând să-l disloce pe Ludovic Orban de la vârful partidului.

Tonul atacurilor publice împotriva preşedintelui PNL a fost dat, imediat după parlamentarele de anul trecut, de Rareş Bogdan şi câţiva liberali “reformatori” coalizaţi în jurul lui care îi cereau demisia; aieşire care a atras aplauze din partea lui Cozmin Guşă, fostul său patron de la Realitatea Tv. (Iar aici se impune deschisă o paranteză: Cozmin Guşă a dezvăluit că plănuise ca realizatorul “Jocurilor de putere” să candideze la europarlamentarele din 2019 pe listele PNL din partea Partidului Realitatea, care l-a avut printre fondatori şi Octavian Hoandră. “La presiunile unora spunea Cozmin Guşă –, el a preferat altfel, și asta m-a supărat profund, am văzut-o chiar ca o trădare.” Dacă este să îi dăm crezare, aşteptăm să aflăm într-o zi, oficial, şi la presiunile cui s-a înscris Rareş Bogdan în PNL şi, fiind vorba de presiuni, cu ce scop. Paranteză închisă.) Dacă ieşirile acestea ar fi fost generate de corectitudine şi dorinţă de reformare, greşelile, derapajele, compromisurile, pierderea parlamentarelor pe care Rareş Bogdan şi susţinătorii săi i le reproşau, de la începutul anului, lui Ludovic Orban, acestea ar fi fost analizate şi sancţionate, fiecare, la momentul lor; mai ales că o parte din „reformişti” sunt, nu de azi, de ieri, în linia întâi a PNL, Rareş Bogdan fiind chiar prim-vicepreşedinte, desemnaţi în funcţii chiar de Ludovic Orban.

Între timp, în combatul anti-Orban, în rândul politicienilor vocali care se întrec în acuze publice la adresa liderului PNL au intrat – sau au fost împinşi – şi oportunişti, traseişti sau trădători, politicieni imaturi, politicieni care nu au impresionat nici prin pregătire, nici prin bătălii politice câştigate, nici prin anvergură şi experienţă politică. Alături de ei, în corul atacatorilor apare şi Alina Gorghiu care nu este la prima ieşire împotriva lui Ludovic Orban – care i-a succedat la conducerea PNL şi l-a redresat, după o perioadă în care partidul fusese dus pe marginea prăpastiei. În iulie 2018, doamna Gorghiu îi „cerea public” lui Ludovic Orban să-i arate proiectele pe care PNL le va pune în practică pentru o viitoare guvernare şi, tot public, îi cerea colaborare, în Parlament, cu partidul lui Victor Ponta, fostul său coleg din USL – alianţă la care domnul Orban, nu doamna Gorghiu se opusese. Şi atunci miza era înlocuirea lui Ludovic Orban, unii solicitând convocarea unui Congres extraordinar – la doar un an de la alegerea acestuia la conducerea PNL, ca opţiune a 40 din cele 47 de filiale.

Revenind la actualele lupte intrapartinice din PNL, pentru putere, nu pentru proiecte, la care se adaugă recent ieşitele la iveală “episoade americane” ale premierului Florin Cîţu, care trag şi ele în jos partidul – nu sunt puţini, estimez, cei care privesc în arenă cu îngrijorare. Îngrijorare nu pentru poziţia şi confortul unui lider politic sau ale unei tabere, ci pentru soarta ţării. Dacă în PNL nu vor înceta aceste lupte penibile, dacă partidul nu se va coaliza şi nu va vorbi la unison pe teme majore privind guvernarea şi  ţara, la fel, dacă PNL va dovedi că nu va putea distinge între politicieni responsabili şi oportunişti, gonflaţi politic, există riscul să se erodeze până la insignifianţă şi chiar să se scindeze. Ceea ce pentru PNL poate preconiza un dezastru la urne, în 2024, iar pentru ţară, un dezastru pentru următorii ani. Nu se ştie câţi…

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

2 Răspunsuri

  1. Dan Plesoianu spune:

    Maretul PNL se pare ca s-a hotarit acum sa mearga pe mina lui Citu… Este totusi o decizie corecta? Dupa cum a reiesit, Citu s-a cam dat in stamba cit a trait in America (conducere in stare de ebrietate, datorii neplatite – adica a fugit inapoi in Romania, fara sa-si plateasca datoriile de pe cardul de credit). Deci, atunci, cum oare PNL nu se intreaba cum este vazut un guvern Citu de catre partenerii nostri strategici, Statele Unite? Nu isi dau seama ca Statele Unite isi vor retine investitiile in Romania, cind tara este condusa de un premier care are bube in cap, capatate chiar in America?! Ca sa nu mai spunem si ca, la fel, Romania este condusa de un presedinte care si-a tras vreo 5-6 case, in mod fpoarte dubios?
    Deci, ce credibilitate mai poate sa aiba PNL, atit in exterior, cit si in interior?!

  1. 2 septembrie 2021

    […] Citiţi şi: Efectele “revoluţiei reformiştilor” din PNL […]

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.