Educația clasică, sabotată perfid de progresismul sterilizant moral

Educația fondată pe disciplină, respect față de autoritatea (reală) a profesorului, rigoare, efort personal intens, lecturi obligatorii ale cărților care compun canonul pe care s-a edificat cultura europeană (capodopere literare și filosofice), sancționarea fermă a oricărui act de violență și indisciplină, educația centrată pe științele și valorile „tari” validate în timp – din care nu pot lipsi niciodată cele morale și spirituale, valori care, da, discriminează între bine și rău, între adevărat și fals, între firesc și nefiresc, între valoros și nul sau submediocru –, această Educație este azi detestată de așa-zișii experți educaționiști, discreditată și denigrată, declarată mincinos ca depășită și, în consecință, înlăturată din spațiul (de)formator al școlii actuale.

Școală (din spațiul citadin) mândră că e progresistă, că se adaptează la nou fără discernământ, școală în care se respiră și se predă din ce în ce mai accentuat relativismul axiologic și moral, din care este evacuată „cultura vieții” (respectul pentru demnitate, onoare, viață și valorile ei, pentru persoană, pentru nașterea oricărui copil din lume), școală în care se vorbește continuu despre drepturi și niciodată despre obligații, în care lenea, chiulul, furtul intelectual, obrăznicia, mofturile, răsfățul, formalismul, violența, vulgaritatea, mai recent și drogurile sunt tolerate de un sistem care, ignorându-i pe profesori și elevi, certându-se mereu cu realitatea, și-a trădat misiunea și rolul fondator: acela de a livra elevilor cunoaștere, deci cultură reală, adecvată vârstei, nu surogate ale acesteia și mai ales nu ideologie.

O ideologie a toleranței prost predate și înțelese, o toleranță kamikaze a răului ascuns perfid într-un utopic „mai bine”, o ideologie care îngroapă grăbit reperele majore ale trecutului nesfârșit mai fertil cultural decât mediocrul prezent, o ideologie care confundă progresul real (inclusiv moral) cu nocivul progresism ideologic reducționist care vede în Legea morală un obstacol, în imaginația morală – un coșmar și care amorsează în discursul public (woke-ist, blm-ist, lgbt-ist, antinatalist, în general moral deconstructivist), bomba cu efect întârziat a giganticei minciuni că „totul e permis”. Inclusiv în școală.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News