Din lipsă de educaţie nu mori. Devii căpşunar pe ogoarele Spaniei.
Sistemul românesc de învăţământ se prăbuşeşte în încrederea populaţiei, cu aceeaşi repeziciune cu care se prăbuşeşte sistemul de sănătate.
Nu există mari deosebiri între situaţia din Sănătate şi aceea din Educaţie. Fără educaţie nu mori în mod direct. Te aşteaptă o viaţă dificilă, cu privaţiuni şi frustrări, cu slujbe umilitoare, uneori, în ţări vestice, Spania, Italia, Germania. Cu unele excepţii, majoritatea românilor din aceste ţări fac munci pe care le refuză cetăţenii autohtoni, îngrijesc copii sau bătrâni, personal de întreţinere, în agricultură, la culesul căpşunilor.
Nu spun că toţi românii trebuie să-şi dorească să devină ingineri, jurişti, medici, scriitori, savanţi, academicieni. Nu toţi au resurse de natură conceptual-teoretică. Mulţi sunt dotaţi pentru activităţi aplicativ practice, pentru meserii, uneori mai bine plătite, comparativ cu cele „intelectuale”.
Din păcate, sistemul românesc de învăţământ se prăbuşeşte în încrederea populaţiei, cu aceeaşi repeziciune cu care se prăbuşeşte sistemul de sănătate. Dovezile afirmaţiei:
Cel mai mare abandon şcolar din ultimii 25 de ani – 18%, la învăţământul obligatoriu.
Existenţa unui abandon şcolar ascuns, cu elevi fantomă înscrişi prin cataloage, pentru justificarea normelor şi catedrelor didactice.
Reducerea numărului studenţilor la jumătate, comparativ cu acum zece ani. Studenţii, ca şi elevii, nu mai speră să obţină din studiile efectuate o şansă mai bună de angajare.
Prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii se adânceşte, absolvenţii nu-şi găsesc un loc de muncă decent.
Încrederea în învăţământul superior, în doctorate, se prăbuşeşte, ministrul Educaţiei este preocupat cum să-i apere pe plagiatori, preocupare care-i reuşeşte de minune, cu supervizarea premierului Cioloş şi cu ajutorul Parlamentului.
Planul-cadru pentru gimnaziu, deşi respins de specialişti, elevi, profesori, a fost aprobat în ciuda semnalelor negative din societate. Dreptul la educaţie, garantat de Constituţie, ca şi dreptul la ocrotirea sănătăţii, sunt neglijate de Statul român, cu consecinţe dramatice pentru viaţa cetăţenilor. Guvernele politice n-au fost în stare sau nici n-au vrut să aducă în stare normală de funcţionare cele două sisteme esenţiale, educaţia şi sănătatea, guvernul tehnocrat zice că nu are timp şi prerogative să atingă acest obiectiv. Corupţia generalizată le-a parazitat şi le-a făcut nefuncţionale.
În aceste împrejurări, cetăţenii sfârşesc cu zile prin spitale sau îşi părăsesc familiile pentru a culege căpşuni în Spania. Ce blesteme planează asupra românilor, dacă nu reuşim să găsim conducătorii care să facă ce trebuie pentru noi?
Articolul a fost publicat şi în Adevărul.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
