Ce fac deputații minorităților naționale pentru etniile lor
N-ar strica o revizuire atentă a legilor, pentru o mai onestă reprezentare a intereselor cultural-educative ale comunităților etnice în forul legislativ, prea ușor deturnate în folos personal sau al partidelor aflate la putere.
Grupul minorităților naționale din Camera Deputaților numără în legislatura actuală 17 deputați reprezentând comunități etnice recunoscute oficial în România, exceptând-o pe cea maghiară, care are grup separat. Lipsește din formație locul pentru minoritatea italiană, al cărei deputat a decedat. Parlamentarii minorităților acoperă, conform recensământului din 2011, aproximativ 5% din populația țării, din aproape 19 milioane de cetățeni recenzați. Dacă adunăm și maghiarii, procentul crește la 11%. Se confirmă concluzia lui Lucian Boia că România e azi mai românească decât oricând în istorie (Cum s-a românizat România). Considerată un model de conduită oficială față de etnii, asigurarea unui loc de parlamentar indiferent de dimensiunea comunității comportă riscurile sale, ajungând să reprezinte doar simbolic „comunități aproape fictive, unele de câteva mii de persoane, complet dizolvate în masa românească“, cum spune Boia. Un loc în Parlament obținut fără bătaie de cap poate fi o miză. Dacă în 1990 erau doar 12 minorități declarate, acum sunt 18, prin scindarea cehilor de slovaci, a rutenilor și lipovenilor de ruși etc. Cât de devotați sunt parlamentarii supraviețuirii etniei lor și dialogului interetnic se poate vedea din rapoartele activității parlamentare, dar și în semnalele presei locale, surse pe care le-am avut în vedere.
Sistem simbolic, dar cu profit politic
Conform Legii electorale, reprezentanţii minorităţilor naţionale obţin mandate de deputaţi dacă în alegeri câştigă un număr de voturi reprezentând cel puţin 10% din coeficientul electoral, la nivel național. Așadar, locurile sunt alocate, iar candidații desemnați de organizațiile etnice nu intră în concurență cu nimeni. Este validat la fel deputatul pentru minoritatea romă, cea mai numeroasă, de peste 600.000 de membri declarați, ca și cel pentru 3.203 italieni, 2.477 de cehi sau cel pentru 1.361 de armeni. Intervievată de ziarul Adevărul, Monica Călușer, de laCentrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, declară că legislația este deficitară, fiindcă nu stimulează competiția celor mai merituoși candidați: „Sistemul autohton este unul simbolic, nu are impact foarte mare, dar oferă minoritarilor sentimentul că au o recunoaştere“. Sistemul electoral românesc are destule hibe și a permis intrarea corupției, a conflictului de interese, a primatului agendei proprii în forul legislativ. Din păcate, nici minoritarii nu s-au dovedit diferiți. Iar susținerea permanentă a coalițiilor de la guvernare a devenit o lege nescrisă a grupului parlamentar condus de cinci mandate de armeanul Varujan Pambuccian, uneori ca „partid balama“, decisiv în unele situații de vot la limită. Bancul pe seama UDMR se potrivește și acestuia: „De ce se fac alegeri în România? Ca să aflăm cu cine vor guverna UDMR… și grupul minorităților”.
Inițiative legislative timide
Rar inițiativele legislative ale parlamentarilor expuse pe site-ul Camerei Deputaților vizează interesele comunităților în sine. Ici-colo, câte o modificare a legilor educației, partidelor sau privind administrația locală și câteva inițiative pentru stabilirea unor sărbători specifice, caZiua limbii slovace sau cehe și sărbătoarea etniei tătare, acestea sunt preocupările legislative din mandatul actual. În rest, ca mai tot deputatul, reprezentanții minorităților se interesează de domeniul profesional personal: bulgarul Niculae Mircovici, general de brigadă (r), de treburile Armatei, Varujan Pambuccian de progresul IT, Aurel Vainer, trimisul oamenilor de afaceri evrei, de organizarea jocurilor de noroc ș.a.m.d. Nu-i vreun păcat, dar indicatorul arată lipsa de exigență a comunităților etnice sau existența mai mult pe hârtie a unora dintre ele. Participarea la serbări populare nu este suficientă pentru propășirea culturii etnice. Cât despre prezența în viața parlamentară, ea este discretă, așa cum se sugerează de la pupitrul autoritar al Camerei Deputaților: grupul să vină când e chemat la vot. Un exemplu bun este totuși reprezentantul Forumului German, Ovidiu Ganz, care a avut în legislatura anterioară o prezență de 99,7% și o activitate record. Întâlnirea președintelui Iohannis din luna mai anul acesta s-a organziat la cererea liderului de grup, pentru a testa pulsul politic după alegerile prezidențiale. Punem la socoteală faptul că etniile își trimit oamenii în diferite consilii de administrație și autorități publice, ca TVR, SRR, CNA, Consiliul Minorităților, ministere etc., astfel influența lor crește considerabil pe plan politic și social. Cifrele sunt însă nemiloase, ele arată că numărul minoritarilor scade, cu excepția etniei rome. Eficiența activității parlamentare ar putea avea aici un indicator negativ.
Conflictul de interese, la ordinea zilei
N-am găsit nici la minorități o zonă nealterată de corupție și interese personale din Parlamentul României. Nicolae Păun, din partea Partidei Romilor „Pro Europa“, este cercetat de DNA pentru 800.000 de lei nejustificați găsiți prin controlul la firma sa, SC Niky Scorpion Alcom SRL. Agerpres anunță din surse judiciare că Nicolae Păun le-ar fi cerut bani romilor pentru a susține în parlament Legea amnistiei fiscale. O inițiativă suspectă, susținută vocal de Păun, împreună cu deputatul PSD Mădălin Voicu, actualul nostru consul general la Bonn, a fost și grațierea colectivă a condamnaților între 1 – 5 ani. S-au pronunțat mai multe condamnări definitive sau în primă instanță pentru incompatibilitate. Niculae Mircovici, de la Uniunea Bulgară din Banat, a primit o condamnare definitivă la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese. El și-a angajat soția ca referent la cabinetul parlamentar din Circumscripţia electorală nr. 35 Timiş. Deputatul, azi secretar al Camerei Deputaților, a declarat că va contesta la CEDO decizia. Statutul de minoritar și discriminarea sunt o bună acoperire pentru orice. „E surprinzător cum de numai minorităţile… un polonez, un bulgar, un ucrainean, doi maghiari din Parlamentul României sunt în această poziţie de conflict de interese rezolvat în sentinţă definitivă şi irevocabilă“, a declarat Mircovici agenției Mediafax. Longher Gervazen, președintele Uniunii Polonezilor din România, a fost condamnat de ÎCCJ la 3 luni închisoare cu suspendare pentru a-și fi angajat fratele și sora la biroul parlamentar propriu. ANI s-a sesizat în 2013 și în cazul lui Mihai Radan, deputat din partea croaților în legislatura trecută, pentru că și-a angajat mama la cabinet. Nici reprezentantul Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor, foarte activ la comunicatele de presă, n-a scăpat: Adrian Merka a fost condamnat la 1 an şi 6 luni cu suspendare pentru angajarea ambilor părinți, oferindu-le venituri totale de peste 39.000 lei.Codul Penal le interzice acestora accesul în funcții publice timp de 3 ani. Fiindcă 144 de parlamentari sunt suspectați, cercetați sau deja condamnați pentru conflict de interese, e dificil de susținut că ANI sau DNA atacă minoritățile naționale cu gândul ascuns să le decimeze.
Deputăția mai presus de reputație
Răspândită la scară largă, convingerea că demnitarul are drepturi superioare poporului funcționează și în comunitățile etnice. Deși cvasinecunoscuți în circumscripțiile lor, unii parlamentari ai minorităților cheltuiesc bani publici cu veselie. Publicația online ziarulevenimentul.ro din Iași arată că „deputatul invizibil” Ionel Stancu, ales la nivel naţional pe listele Asociaţiei Macedonenilor din România, a cheltuit în 2013 mai mult decât colegii săi parlamentari, adică 6.653 lei pentru salariile personalului şi 4.826 pentru bunuri şi servicii. Macedoneni mai sunt la noi 1.264. Reproșuri sau scandaluri apar de regulă în preajma alegerilor parlamentare, când se încinge bătălia pentru deputăție. Până acum, Slavomir Gvozdenovici, mare admirator al lui Slobodan Milošević, potrivit declarațiilor din presă, izbutește de cinci mandate să își aroge locul sârbilor, chiar dacă a fost contestat și a produs o sciziune în Uniunea Sârbilor: „Vrem să democratizăm comunitatea noastră în general şi s-o decontaminăm de totalitarismul desuet“, şi-a motivat inițiativa, eșuată de altfel, Milenco Luchin, preşedintele noii Comunităţi a Sârbilor din România, în presa locală din Timișoara. S-au ascuțit baionetele și la desemnarea candidatului Comunității Rușilor Lipoveni, ai cărei fondatori se declarau sătui de modul autocratic și netransparent de conducere al lui Miron Ignat. „Contestatarii preşedintelui Ignat sunt miraţi de modul în care averea deputatului, reprezentant al minorităţii, a crescut semnificativ în ultimii ani, acesta având în conturile personale aproape un sfert de milion de euro! Inexplicabilă, spun membrii fondatori ai Comunităţii, este şi donaţia primită de la firma Lukoil“, consemna Ziarul de Tulcea în 2012. Totuși, Ignat este azi deputatul lipovenilor. La finele mandatului trecut, Amet Varol, de laUniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani, reporta cifre frumușele, ca 20 de luări de cuvânt, 17 declaraţii politice și 13 propuneri legislative. În Dobrogea însă, unde ar trebui să fie respectat, Varol este acuzat de UDTTMR Medgidia, potrivit Observatorului de Constanța, că a confiscat organizația, împreună cu „o gașcă de interlopi“ și a abdicat de la țelul resuscitării energiilor latente ale culturii turco-tătare. Lui Ion Marocico, președinte al Uniunii Ucrainenilor, i se reproșează, în Graiul Maramureșului, asocierea cu personaje rău famate și îndepărtarea de interesele ucrainenilor. Minoritatea albaneză, de sub 0,1% din populația țării, este reprezentată de Oana Manolescu, „deputata fantomă“, votată cu 200 de voturi, care ar fi lucrat în 2013 cam trei minute în total, conform unei ironice publicații ieșene. România liberă, ediția de Transilvania, semnala încă din 2006 că hunedoreanul Gheorghe Firczak, azi devenit deputat al rutenilor, apărea pe listele CNSAS ca turnător la Securitate. După ieșirea din PDSR, Firczak și-a fabricat o biografie de rutean și a intrat în parlament pe ușa din dos, dar cu inima și votul la social-democrați. De altfel, deputații bulgarilor, sârbilor și ucrainenilor au susținut public candidatura lui Victor Ponta la președinție, credem, fără să-și fi consultat organizațiile. Desigur că există o mare discrepanță între rapoartele parlamentarilor din grupul minorităților și consemnările presei. Adevărul o fi undeva la mijloc. N-ar strica însă o revizuire atentă a legilor, pentru o mai onestă reprezentare a intereselor cultural-educative ale comunităților etnice în forul legislativ, prea ușor deturnate în folos personal sau al partidelor aflate la putere.
Articol publicat şi în Revista 22.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News