Marele absent


Melania Cincea P5Preşedintele României şi-a asumat rolul marelui absent de la ceremonia de inaugurare a sistemului de apărare antirachetă de la Deveselu. Gafă? Precauţie? Sau schimbarea viziunii de politică externă?

 

România a trăit azi un moment istoric: operaţionalizarea sistemului de apărare antirachetă de la Baza Militară Deveselu. Un moment de la care a lipsit, însă, preşedintele României, Klaus Iohannis. Deşi, şeful statului este şi comandantul Forţelor Armate, şi preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării – autoritatea investită, potrivit Constituţiei, cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor ce privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională.

Totuşi, de ce a lipsit dl Iohannis de la această ceremonie? Asta, deşi, cum spuneam, este comandantul Forţelor Armate şi preşedinte al CSAT. Deşi operaţionalizarea scutului antirachetă de la Deveselu este un moment de o importnaţă majoră în istoria recentă a României, după aderarea la NATO şi UE. Deşi cu puţin timp înainte se întâlnise, Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni, cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Şi deşi, pentru ora la care s-a desfăşurat evenimentul, nu a fost menţionată nicio altă activitate în programul oficial al preşedintelui. În lipsa unei explicaţii argumentate – la solicitarea pe această temă, adresată azi Administraţiei Prezidenţiale nu am primit, încă, niciun răspuns –, pot fi luate în calcul câteva ipoteze:

1. Gafă diplomatică.

2. Încercarea de a evita adâncirea tensiunilor României în relaţia cu Federaţia Rusă. Asta, în condiţiile în care regimul de la Kremlin se arată extrem de deranjat de decizia NATO, de amplasare a scutului antirachetă pe teritoriul României, deşi oficialii Alianţei Nord-Atlantice au declarat, nu o dată, că scutul antirachetă este pur defensiv, având rolul de a proteja aliaţii NATO în faţa uner rachete balistice provenite din afara zonei Euro-Atlantic, nefiind îndreptat împotriva Rusiei.

De altfel, a mai fost un episod în care, prin atitudinea sa, preşedintele Iohannis a dat de înţeles că nu vrea să adâncească tensiunile în relaţia cu regimul de la Kremlin. În martie 2015, când ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov, sfătuia presa centrală să nu mai dea cuvântul “la orice bădăran”, cu trimitere expresă la Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan – o reacţie venită după publicarea, de către cei doi, a unui articol indigest pentru Kremlin –, nu a existat niciun ecou oficial la Preşedinţie. Deşi gestul ambasadorului rus a fost nu numai o sfidare, ci şi o imixtiune grosolană într-o problemă garantată constituţional – libertatea de opinie.

3. Semnalul unei viziuni de politică externă diferită de a predesorului său, Traian Băsescu, care a avut o mare contribuţie la dezvoltarea relaţiilor României cu SUA. De altfel, în Strategia Naţională de Apărare 2015, deşi se observă o continuare, în punctele principale, a liniei Strategiei de Apărare redactate în al doilea mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu – adică, punerea accentului pe consolidarea Parteneriatului Strategic cu SUA şi pe apartenenţa la NATO şi la UE – apare şi o formulare care te pune în gardă: “(…) sunt necesare extinderea şi consolidarea Parteneriatului Strategic cu SUA şi a altor parteneriate strategice (…)”. Acele „alte parteneriate strategice” reprezintă o formulare care trezeşte suspiciuni. Şi care ar fi impus o clarificare.

Mai ales că, în septembrie 2014, Guvernul Ponta, după ce oferise indicii că cochetează cu intenţia schimbării direcţiei strategice a României, anunţa demararea consultărilor pentru realizarea Parteneriatului Strategic cu China. Idee reluată, în primăvara lui 2015, de ministrul de Externe, Bogdan Aurescu – numit, de puţin timp, consilier prezidenţial pe politică externă – care declara şi el că se lucrează la acest nou Parteneriat Strategic. Asta, în condiţiile în care un parteneriat strategic implică, cel puţin teoretic, o componentă de securitate şi apărare. În condiţiile în care România are un Parteneriat Strategic cu SUA. În condiţiile în care parteneriatele strategice ale României ar trebui să rămână subsumate strict zonei occidentale, cum au fost dezvoltate. În condiţiile în care SUA nu pot fi puse pe picior de egalitate, în relaţiile strategice ale României.

După asumarea de către preşedintele României a rolului marelui absent de la ceremonia de inaugurare a sistemului de apărare antirachetă de la Deveselu, după tăcerea Administraţiei Prezidenţiale, care nu se grăbeşte să ofere clarificări, rămân, deci, semne de întrebare. Mari. Gafă? Precauţie? Sau schimbarea viziunii de politică externă?

 

Articol publicat şi în TIMPOLIS.

 

Citeşte şi:

Se forţează Parteneriatul Strategic cu SUA?

Iulian Fota, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate: ”Decizia de a renunţa la relaţia specială cu SUA ar fi încadrată în zona trădării naţionale”

Ambasadorul SUA la București, Hans Klemm: „SUA îşi schimbă abordarea faţă de ameninţarea rusă”

Lebăda

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.