Bîstroe şi valurile anti-ucrainene

„Ucraina ne distruge Delta” – urlau pe un ton populist-isteric, acum câteva săptămâni, politicieni extremişti, la unison cu activişti antioccidentali şi jurnalişti şi influenceri care cântă, nu de azi, de ieri, după partitura propagandei ruse. Scandalul creat artificial în jurul lucrărilor făcute de Ucraina pe canalul Bîstroe a fost o manipulare ca la manual. Un episod plasat între părerologia,  lui Sorin Grindeanu şi delirul propagandistic anti-ucrainean al lui George Simion&comp.

Sunt doar câteva săptămâni de când ministrul Sorin Grindeanu făcea, din senin, o declaraţie – desprinsă din zona părerologiei, poate nu inocente… –, potrivit căreia Ucraina realizează pe canalul Bîstroe lucrări de dragare care ar putea avea impact asupra mediului şi a Deltei Dunării. Atât i-a trebuit zonei politico-mediatice autointitulată „patriotică” – de fap, de factură extremistă, ultranaţionalistă, suveranistă şi măcar virulent anti-occidentală dacă nu vădit pro-rusă. De la declaraţia lui Sorin Grindeanu şi până la „n” variaţiuni pe tema „Ucraina ne distruge Delta” a fost un pas. În câteva zile, George Simion, preşedintele AUR, era deja pe Bîstroe, debitând în direct pe reţelele de socializare, în aplauzele activului de partid şi ale zgmotoşilor fani mancurtizaţi, minciuni grosolane. Senatoarea Diana Şoşoacă – intrată şi ea în Parlament pe listele AUR –, nu putea rata subiectul. Între o vizită la Ambasada Rusiei şi o ocheadă în aceeaşi zonă, strigând – ca de obicei – „trădare!”, s-a dezlănţuit în stilu-i caracteristic, acuzând că, prin aceste lucrări, ucrainenii vor de fapt să-şi extindă ilegal graniţele peste teritoriul României. Isteria propagandistică a acestora şi a altora din aceeaşi zonă a fost întreţinută mediatic zile şi zile în şir, un „aanlist” clamând, fără dubii desigur, că lucrările au fost „ordonate de interesele comerciale americane legate de transportul cerealelor pe care le cultivă în Ucraina”. Evident, vocile specialiştilor, explicaţiile temperate, datele oficiale nu au contat pe aceste teren unde minciuna şi conspiraţiile sunt ridicate la rang de adevăr.

Iată însă că zilele trecute în presă apărea informaţia că, după măsurătorile pe partea românească a canalului Bîstroe, Ministerul Transporturilor – condus tot de Sorin Grindeanu – a transmis Apelor Române că dragările realizate de Ucraina au fost făcute doar pentru întreţinere, pentru îndepărtarea aluviunilor, nu pentru adâncire. Adică, nu există temei de îngrijorare. Iată, aşadar, că am asistat la o manipulare grosolană a opiniei publice pornită de la vârful unui minister, o manipulare fructificată de vectorii, formali sau informali, ai propagandaei ruse. Ministrul Grindeanu nu a făcut însă nicio declaraţie, ca şi când nu de la el a pornit scandalul, ca şi când nu instituţia condusă de el a ajuns la aceste concluzii.

În urma acestui episod, rămâne întrebarea: de ce ieşise Sorin Grindeanu, în luna februarie – în preambulul împlinirii unui an de la declanşarea războiului din Ucraina –, să vorbească nu pe date certe, cum ar fi normal să facă un ministru, ci pe ipoteze despre un subiect care nici măcar nou nu era? Într-o declaraţie ulterioară, preşedintele Klaus Iohannis a spus că avizul pentru începerea lucrărilor fusese cerut de Ucraina încă din toamna lui 2022, iar Ministerul Transporturilor ştia despre acesta. Aşadar, de ce? Din neprofesionalism sau a făcut nişte jocuri, deloc inocente şi periculoase?

La o demisie din partea lui nu cred că se aşteaptă cineva. Dar măcar la scuze publice. Şi la o clarificare din partea lui Marcel Ciolacu, şeful său de partid – şi viitor premier –, care l-a susţinut fără dubii, spunând atunci că a procedat corect. Costurile de imagine, inclusiv la nivel internaţional, după o asumare a unei greşeli ar fi mai mici decât după o alăturare cu extremişti, cu propaganda anti-ucraineană şi anti-occidentală.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News