Abandonarea eticii: refuzul dreptului la replică

În România se respectă practica dreptului la replică de acei jurnaliști și companii de presă care se străduiesc să facă jurnalism corect, de nivel european.

 

Prinsă în hora finanțărilor netransparente practicate de partide, presa din România își permite tot mai multe abateri de la normele profesionale și etice. Printre cele elementare se află verificarea faptelor, prezentarea punctelor de vedere relevante sau „audiatur et altera pars”, dacă invocăm vechiul principiu latin. Erorile trebuie îndreptate și pentru aceasta practica dreptului la replică este o cutumă simplă și fără echivoc.

Articolul 31, alin. 4 din Constituție formulează o obligație care implică și dreptul la replică: „Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”. Pentru radio și televiziune, Codul de reglementare a audiovizualului din Legea 504/2002 prevede la art. 49 că „orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate beneficiază de dreptul la replică”. Pentru presa tipărită și pentru publicațiile online nu există prevederi formulate în lege, deși în 1990, când vechea Lege a Presei din 1974 a fost abrogată fiind considerată caducă, s-a decis să se păstreze active câteva articole referitoare la acordarea dreptului la replică. Articolele 72-75 stabileau detaliat când și în ce condiții se publică dreptul la replică. Însă și aceste articole au fost abandonate pe parcurs, lăsând la latitudinea redacțiilor și a nivelului lor etic administrarea dreptului la replică. Refuzul de a publica un drept la replică, conform legii vechi, trebuia motivat și comunicat petentului, chiar și pe vremea lui Ceaușescu.

Un caz recent din presa locală timișoreană dă de gândit. Apare întrebarea dacă ignorarea dreptului la replică tinde să devină noua normă jurnalistică. Bătălia politică deja încinsă în Timișoara face ca administrația locală să fie o țintă predilectă de atac politic. Șase publicații timișorene au preluat declarațiile contondente ale unui consilier local, fost viceprimar, la adresa Direcției Horticultură din Primărie, care intenționează să cumpere o mașină electrică sau hibrid în locul celei vechi deja vândute. Afirmațiile consilierului conțineau mai multe date inexacte, aproximative sau eronate. Ele au fost preluate ca atare de Opinia Timișoarei, Ziua de Vest, Pressalert, Timișoara, Sursa de Vest și Expres de Banat. Direcția horticolă a transmis prin serviciile de comunicare ale Primăriei un drept la replică, pentru a clarifica situația, prezentată de consilier ca un caz critic de prostire a cetățeanului. Nemulțumirile sale aveau un temei mai curând politic, decât practic, așa cum am dedus din discuția avută la telefon. Niciuna dintre publicații nu a luat în considerare dreptul la replică, deși acesta conținea date, cifre, iar nu opinii. Dreptul la replică a fost postat doar pe site-ul direcției împricinate.

„De ce ar refuza presa să publice un drept la replică” e întrebarea adresată Lianei Ganea, președinta ActiveWatch, organizație care are de peste 30 de ani intervenții juste în privința deontologiei profesiei de jurnalist. „A ignora dreptul la replică îmi semnalează în general abandonarea misiunii jurnalismului de a informa corect publicul. Problema este că adesea presa nu răspunde în fața publicului, fiindcă stăpânul său nu e cititorul, ci finanțatorul”, a subliniat Liana Ganea.

Practica legitimă a dreptului la replică apare în toate recomandările UE referitoare la mass-media. Rezoluția 1003/1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind etica jurnalistică susține la art.25-27 că „în exercitarea profesiunii de jurnalist, scopul nu scuză mijloacele. Informaţia trebuie obţinută prin mijloace legale şi morale. (26) La cererea persoanelor interesate, şi prin intermediul mijloacelor de informare, se vor rectifica automat şi rapid toate informaţiile şi opiniile care s-au dovedit a fi false sau eronate. Legislaţia fiecărei ţări ar trebui să prevadă sancţiuni adecvate şi, dacă este necesar, despăgubiri. (27) Ca să existe o armonizare în folosirea acestui drept în ţările membre ale Consiliului Europei, este bine să se pună în aplicare Rezoluţia 7426 referitoare la Dreptul la replică”. În România se respectă această practică de acei jurnaliști și companii de presă care se străduiesc să facă jurnalism corect, de nivel european. Pentru dezinformare, propagandă, manipulare avem modelul Rusiei.

 

Articol publicat şi în Revista 22.

 

Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.