De ziua Monicăi Lovinescu

Desenul de Niculina Delavrancea Dona, din 1932, “Tânără pozând (Monica Lovinescu și cockerul Babi)” îl primisem de la prietenul drag Andrei Doicescu.

Recitesc un fragment din La Apa Vavilonului care o caracterizează atât de mult:

“Fuga de propria mea imagine mai are o motivație: după ceea ce s-a săvârșit, cum sã mã bucur în nesaț de muzicã, literatură, artă? Dar cum să renunț la ele?

Un singur mijloc: sã le împărtășesc.

La fericirea ce urcă în mine dinaintea unui tablou, La citírea unei fraze, auzind sunetele împletite cu o abia ghicită tăcere, nu mai am dreptul decât dacă o răspândesc, o transmit.

E singurul meu mod de a mai fi egoistă: să intru în rolul de intermediar.”