23 august 1939: complicitatea tiraniilor şi zdrobirea Europei


La două decenii de la finalul Marelui Război, tiraniile europene semnează pactul menit să pună capăt ordinii întemeiate pe sistemul de la Versailles. Efuziunea care domneşte la Moscova şi la Berlin în 1939 nu este una jucată: cele două imperii totalitare sunt pe cale să îşi atingă obiectivele strategice şi să elimine, definitiv, regimul teritorial ce se născuse o dată cu tratatul de pace.

 

Solidaritatea dintre statele sovietic şi nazist, în acest august 1939, nu este una conjuncturală, ci are raţiuni obiective. Ambii semnatari ilustrează, în propria sa manieră, ideile de revizionism şi de expansiune hegemonică. Inamicul pe care îl au în comun nu este doar Polonia. Duşmanul pe care se pregătesc să îl zdrobească este Europa naţiunilor, fondată de conceptul de auto- determinare.

Pactul sovieto-german acordă URSS, vreme de doi ani, calitatea de aliat şi de complice al barbariei naziste. Simbioza dintre cele două dictaturi este evidentă. Dincolo de suspiciuni, se află realitatea economică şi strategică a sprijinului pe care URSS îl furnizează lui Hitler. Prăbuşirea Europei, în acest interval, este de neimaginat în absenţa loialităţii de care Stalin dă dovadă în aplicarea termenilor alianţei sale.

Tratamentul identic aplicat Poloniei ocupate şi martirizate de către cei doi aliaţi relevă afinitatea dintre cele două regimuri. Scopul nazist şi cel sovietic este acelaşi- de a şterge identitatea unei naţiuni ce nu mai are drept la existenţă. Imperialismele german şi rus se intâlnesc pe acest teren teribil al crimei de stat. Cel din urmă episod va fi reprimarea insurecţiei de la Varşovia, cu complicitatea armatelor staliniste.

23 august 1939: semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov

Ziua de 23 august 1939 întruchipează, mai mult decât oricare alta, acest apogeu al tiraniei în veacul trecut. Comunismul sovietic şi naţional- socialismul german domnesc asupra unui continent paralizat şi terorizat. Efigiile celor doi dictatori sunt cele ale lumii pe care o modelează, prin brutalitate şi amoralitate propagandistică.

Memoria acestei zile este şi memoria anilor teribili care au urmat. Uniunea Sovietică duce mai departe, după 1945, programul de aneantizare şi de dominaţie cuprins în actul de la 23 august 1939. Deportările, asasinatele, comunizarea sunt parte din acest viitor. Fostul aliat al lui Hitler îşi desăvârşeşte opera de zdrobire a părţii de continent cucerite.

Amintirea lui 23 august 1939 este amintirea acelei eclipse istorice teribile. Izolaţionismul, laşitatea, disponibilitatea de a accepta un imperialism rus renăscut, iată tentaţiile pe care trebuie să le înfruntăm, acum . O Europă îndepărtată de ancora Statelor Unite este o Europă menită să fie , din nou, împărţită şi strivită. Solidaritatea transatlantică este, pentru naţiunile noastre, o condiţie a libertăţii.

 

Articol apărut și pe MarginaliaEtc.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.