„Uriașă cotitură” promisă de Călin Georgescu

„Pot spune că 2025 va fi un an de uriașă cotitură”, promite candidatul pro-rus la Preşedinţia României Călin Georgescu. Ce poate însemna această „uriaşă cotitură”? Punând cap la cap declaraţiile sale de până acum şi unele idei din programul său de preşedinte, s-ar putea spune că prevesteşte încercarea de a scoate România de pe traiectoria euroatlantică şi de a o repune în sfera de influenţă a Rusiei. Dacă acest lucru se va întâmpla, va fi pentru câteva generaţii. Şi ar însemna că unii îşi vor bate joc de tot ceea ce poporul român a obţinut, cu sânge, în decembrie 1989.

Înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale, pentru a vedea care sunt, pe linie de politică externă, securitate şi apărare, proiectele asumate de candidaţii la Preşedinţia României, am parcurs programele politice ale candidaţilor plasaţi pe primele cinci locuri în sondaje privind intenţia de vot: Marcel Ciolacu (PSD), George Simion (AUR), Elena Lasconi (USR), Mircea Geoană (independent) şi Nicolae Ciucă (PNL). Cu excepţia lui George Simion, parcursul euro-atlantic al ţării a fost o temă consensuală în cazul tuturor celorlalţi patru candidaţi.

Dacă despre Elena Lasconi ştiam, înaintea scrutinului prezidenţial, că promite că România rămâne un avanpost al democraţiei occidentale în această parte a Europei, că va menţine Parteneriatul Strategic cu SUA, că ţara noastră va fi o poartă de reconstruire a Ucrainei, pentru că „Ucraina independentă și europeană este singura garanție reală că nu vom recădea pradă imperialismului rusesc, ca de atâtea ori în istoria noastră”, că va susţine parcursul european al Republicii Moldova, programul lui Călin Georgescu era aproape necunoscut. Acesta era doar unul din candidaţii pro-ruşi înscrişi în cursa pentru Cotroceni, aflat însă mult sub radar conform sondajelor de opinie.

Pe Călin Georgescu îl enumerasem, într-un articol din luna octombrie, printre portavocile propagandei pro-ruse înscrise în drumul spre Preşedinţia României. Şase candidaţi din 18 înscrişi pentru a candida la funcţia supremă în stat aveau profil anti-occidental: George Simion, din partea Alianţei pentru Unirea Românilor, Diana Şoşoacă – partidul SOS România, Călin Georgescu – candidat independent, Cristian Terheş – Partidul Naţional Conservator Român, Ciprian Mega – candidat independent şi Răzvan Constantinescu – Partidul Patrioţilor Poporului Român. În cursa electorală au rămas însă trei, după ce fuseseră excluşi Diana Şoşoacă – de către CCR, care i-a invalidat candidatura ca neconstituţională, Răzvan Constantinescu şi Ciprian Mega – ambii de către BEC, unde au picat testul semnăturilor. Toţi aceştia au promovat intens, în ultimii ani, propaganda anti-occidentală, militând pentru ieşirea României din UE şi decuplarea de NATO, au promovat teorii ale conspiraţiei alimentate de propaganda Kremlinului, care, toate, servesc aceluiaşi scop, anume slăbirea establishmentului occidental, iar unii dintre ei şi-au făcut un titlu de glorie din vizitele la Ambasada Rusiei.

Şi iată-l pe unul dintre ei, Călin Georgescu, câştigând, în mod năucitor, primul tur al alegerilor prezidenţiale şi intrând în turul doi cu şanse mari de reuşită. La momentul primului tur ştiam despre el că este rusofil, că este un admirator şi un urmaş ideologic al căpeteniei legionare Corneliu Zelea Codreanu, că a fost preşedinte de onoare al AUR şi varianta de premier propusă de acest partid, iar mai apoi că, la un moment dat, prin 2023, părea a fi pregătit de partid pentru a deveni „Căpitanul” înscris, în 2024, în cursa pentru Preşedinţia României. Mai ştiam atunci că i-a numit „martiri” pe Corneliu Zelea Codreanu, sub conducerea căruia Garda de Fier a comis asasinate în perioada interbelică, şi pe mareşalul Ion Antonescu, autorul Holocaustului din România, care a făcut peste 300.000 de victime, potrivit unui raport al Comisiei Elie Wiesel, că ambii sunt, în viziunea lui, eroi prin care „a trăit istoria națională, prin ei vorbește și a vorbit istoria națională și nu prin lachei de serviciu ai puterilor globaliste care astăzi conduc România vremelnic”. Se mai ştia că în 2021, Călin Georgescu şi-a înfiinţat o asociaţie pe care a şi condus-o, de o străvezie natură neolegionară şi prin mesaj, şi prin simbolistică, culoarea reprezentativă fiind în ton cu „cămăşile verzi”. Numele mişcării, „Pământul Strămoşesc”, este inspirat din titlul omonim al ziarului Legiunii Arhanghelul Mihai – „Foaie de educație legionară” cum era numit –, înfiinţat în 1927 şi condus de Corneliu Zelea Codreanu, fondator al Legiunii care promova ortodoxismul naţionalist, printr-un discurs patriotard-xenofob şi mistic-religios. Şi mai ştiam că Moscova privea cu interes şi simpatie spre el, în 2016 numindu-l „creator de istorie” şi „şansa României”. O simpatie reciprocă, în opinia lui Călin Georgescu şansa României fiind înțelepciunea rusească.

Totuşi, ce program îşi asumă Călin Georgescu pentru mandatul de preşedinte al României? Programul său de preşedinte de ţară, intitulat „Hrană, Apă, Energie”. O întoarcere la rădăcinile neamului românesc , nu are nimic de-a face cu prerogativele acestei funcţii. Este un halucinant ghiveci idei, care sunt greu şi de urmărit, nu doar de analizat. Totuşi, se desprind câteva care dau frisoane la gândul că promotorul lor ar putea avea ţara pe mână: suveranism-distributism, egalitarism, înfiinţare de bănci populare şi cooperative de producţie, ieşirea omului din sclavie, răspândirea bunăstării pe scară largă, reîntoarcerea la rădăcini, reconstrucţia României care presupune o schimbare de sistem „deoarece pe scheletul actual (democratic, capitalist, se subînţelege – n.r.) nu se poate construi cu adevărat”, construirea stării mentale şi morale a poporului român, pe „valori şi nevoi fundamentale ca: libertate, mica proprietate, iubire de aproape, bucuria de a face lucruri în folosul binelui comun, cunoaşterea şi punerea în practică a proiectelor valoroase pentru România, în primul rând a celor care privesc nevoile noastre esenţiale: hrană curată, apă cristalină, energie ieftină şi abundentă, produsă, pe cât se poate, pe plan local”, Lista de aberaţii este însă lungă…

Pe linie de politică externă şi de securitate, care intră în prerogativele constituţionale ale şefului statului, are ca obiectiv pacea – garantată, probabil, prin ieşirea din NATO şi intrarea benevolă în graţiile agresorului de la est. În programul de preşedinte asumat de Călin Georgescu nu există nicio trimitere la viziunea sa faţă de relaţiile ţării cu UE, cu SUA, ca partener strategic al nostru, cu NATO, la modul în care se raportează la situaţia din Ucraina şi la procesul de integrare în UE al Republicii Moldova. Or modul în care un preşedinte de ţară abordează aceste teme ne poate oferi fie perspectiva de a trăi într-o ţară democratică, ghidată după valori occidentale, fie într-o ţară care intră în siajul unor puteri autocratice şi revizioniste, de genul Rusiei – postură în care România s-a mai aflat, în anii comunismului, pentru aproape jumătate de secol, cu multele tragedii care au generat din ea. Vorbeşte, în schimb, despre spaţiul eurasiatic – o sintagmă din ideologia Kremlinului – unde, spune el, România „trebuie să-şi afirme vocaţia de punte de legătură şi spaţiu de dialog şi complementaritate” între estul şi vestul acestui spaţiu. Ideea eurasianismului îi aparţine lui Aleksandr Dughin, fondator al Mişcării Eurasia şi ideolog al lui Vladimir Putin, în viziunea căruia imperiul eurasiatic ar trebui să se întindă de la Dublin până la Vladivostok. În vara lui 2014, Dughin a venit în România, unde a avut întâlniri cu un cerc restrâns al celor din jurul Mișcării Eurasia, printre ei numărându-se şi Călin Georgescu. Doi ani mai târziu, Călin Georgescu publica ediţia a doua a cărţii sale Cumpăna României. Proiectul meu de țară este: hrană, apă, energie, gândit pe baza conceptului de dezvoltare durabilă, care, după cum se deduce, stă la baza programului său de preşedinte.

„Pot spune că 2025 va fi un an de uriașă cotitură”, promite candidatul la Preşedinţia României Călin Georgescu. Ce poate înseamna această „uriaşă cotitură”? Punând cap la cap declaraţiile sale de până acum şi unele idei din programul său de preşedinte, s-ar putea spune că prevesteşte încercarea de a scoate România de pe traiectoria euroatlantică şi de a o reăune în sfera de influenţă a Rusiei. Dacă această schimbare dramatică se va produce, va fi pentru câteva generaţii. Şi ar însemna că unii îşi vor bate joc de tot ceea ce poporul român a obţinut, cu sânge, în decembrie 1989.

Recomandări de lectură: 

• Portavoci ale propagandei pro-ruse, în drum spre Cotroceni
• Simion, notă discordantă în tabloul consensului euro-atlantic

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News