Sub semnul secretului

Primele planșe ale lui Corto Maltese în Siberia stau sub semnul comunicării secrete, al confruntării și dezvăluirii unor mistere. Arcana din titlul original se relevă astfel a fi o indicație de lectură, un îndemn de a privi și cerceta partea ascunsă a realității. 

Curtea secretă venețiană nu e decorul exclusiv al întâmplărilor în care e angrenat Corto Maltese, ci o cheie cu ajutorul căreia vor fi deschise ușile narațiunii. „O arcană mijlocește transmiterea riturilor, a credințelor și a cunoștințelor“, scrie un exeget al lui Hugo Pratt. „Arcanele sunt o practică obișnuită în societățile secrete. Ele dau acces la nenumărate lucruri ce nu pot fi menționate, care sunt legate de cultura ezoterică. Hugo Pratt era fascinat de toate aceste forme și forțe simbolizate de arcane, fie că erau șoptite sau stilizate“ (Guilbert, 2006: 271).

Pratt și-a mărturisit, într-adevăr, în mai multe rânduri atașamentul față de aceste aspecte: „Prin definiție, cultura ezoterică e o cultură a inițiaților. Ea are nevoie de anumite chei, care sunt, și ele, mai mult sau mai puțin ascunse. Poți desigur, să fii inițiat de cineva. Am avut norocul să mă nasc într-o familie care era fascinată de ezoterisme. […] Cultura ezoterică e cel puțin la fel de importantă în formarea mea ca și alte tipuri de cultură“ (Pratt, 1991: 271). Plasarea lu Corto Maltese în contexte în care straniul și secretul se îmbină corespunde, așadar, unor impulsuri creatoare fundamentale pe care Pratt s-a străduit să le sublimeze în formule compatibile cu un desen narativ în care laicul și profanul stau în balanță cu misterul și sacrul.

Există puține împrejurări în istoria recentă a planetei în care amestecul de interese, ideologii, etnii, sisteme politice, lăcomii și violențe să se fi manifestat cu o asemenea virulență precum în spațiul chinezo-mongolo-siberian în anii de după Primul Război Mondial. Corto Maltese plonjează, imprudent, într-un viespar ilogic al alianțelor și trădărilor derulate cu o viteză amețitoare. Zona în care se mișcă e dominată de bătăliile duse de ruși, la nord, și de japonezi, la sud. Inamicii se schimbă în funcție de interesele de moment, conștiințele pot fi vândute și cumpărate pe mai nimic. Partidele acționează ca niște instituții religioase, iar formațiunile religioase se transformă în partide. Societățile secrete cu nume exotice (Lotusul Alb, Cele Trei Bețișoare de Tămâie, Societatea Celor Trei Frați, Cele 15 Farfurii de Orez etc.) sabotează prezența străinilor, desăvârșind talmeș-balmeșul războinic printr-o acută notă de izbucniri naționaliste.

Comunicarea în acest mediu urmează și ea un protocol special, într-un limbaj ininteligibil, pe care Corto Maltese îl aseamănă, luându-l în deriziune, cu un curs de geometrie: „Triunghiul Roșu așteaptă mesajul de la Rombul Negru și îl transmite Pătratului Roz, care îl va spune Dreptunghiului Alb și Cercului Verde…“. Hugo Pratt ironizează astfel excesele codurilor de comunicare secrete, subliniind absurdul și derizoriul în care se complac adeseori așa-zișii inițiați. Important, însă, e că marinarul se bucură de protecția uneia din aceste organizații secrete, Lanternele Roșii, într-un moment când războiul încetase în Europa, dar continua în Siberia. Teritoriul gemea de soldați dezertori revoltați fie împotriva bolșevicilor, fie atrași de ofertele Seniorilor Războiului, fie, așa cum se întâmpla cu soldații cehi anti-bolșevici, dedați operațiunilor de piraterie pe linia ferată trans-siberiană.

Amiralul contra-revoluționar Kolciak se proclamase guvernator al întregii Rusii și al unei părți din Siberia. Se războiește cu Armata Roșie, în timp ce Seniorii Războiului se măcelăresc între ei. Corto Maltese află aceste informații citind un ziar din Hong-Kong. Comentariul său sună ca un verdict moral: „Toți ăștia sunt foarte buni amici…“ Un „amic“ în sensul menționat mai sus e și Rasputin. Căpitanul imoral și asasin își face apariția pe neașteptate, ivit ca din neantul fărădelegii și al setei de îmbogățire. De data aceasta, e îmbrăcat decent, ba chiar elegant. Ingenuu, susține că impermeabilul pe care-l poartă a fost primit cadou. Cunoscându-i metehnele, bănuim că mai degrabă l-a furat. Oricum, apariția la Hong Kong ține de instinctul de prădător al lui Rasputin, mascat în „simț al afacerilor“.

Intrarea în scenă a lui Rasputin e relevantă pentru felul în care interacționează personajele. Șansa, jocul infinit al posibilităților aduc laolaltă indivizi incompatibili, dând naștere la situații bizare, coșmarești ori de-a dreptul mortale. În contextul dat, și Corto Maltese, și Rasputin și toți cei pe care-i vor întâlni și înfrunta sunt agenți întâmplători într-un scenariu care vizează evenimentele mari ale istoriei. Ei sunt implicați în evenimente care, după cum se va dovedi, vor marca vreme de trei sferturi de veac destinul Europei și al omenirii. Prin urmare, ei acționează în dubla ipostază de participanți și martori ai istoriei. Hugo Pratt accentuează acest aspect, subliniind caracterul de cronică istorică al demersului său, asociindu-și câțiva „co-autori“ care completează și duc mai departe narațiunea.

Misiunea lui Corto Maltese e pe cât de simplă, pe atât de dificilă. Acceptând oferta unei secte chineze alcătuită din femei, Lămpile Roșii, eroul își asumă misiunea de a captura trenul blindat, încărcat cu aur, al amiralului Kolciak. E vorba de avuția guvernului contra-revoluționar, care se opunea politicii de teroare instaurate de Lenin și complicii săi. Dintru început, aventura dobândește însușirile unei povestiri picarești, întinsă pe un vast spațiu geografic, și plină de promisiunea unor deznodăminte spectaculoase. Trenul cu aur constituie ținta tuturor forțelor militare aflate în zonă, a societăților secrete și a aventurierilor — categorie în care se înscriu Corto Maltese și Rasputin. În felul acesta, căutarea comorii adună laolaltă destine colective și destine individuale.

Aventura e întrețesută cu povești de iubire — niciuna materializată — ce le au protagoniste pe ducesa Marina Seminova și pe o enigmatică „Ea“, despre care Corto primește vești chiar în casa lui din Hong Kong, după ce fusese arestat de poliție și eliberat. Poliția știa că eroul călătorise în China în 1905 și 1913, că a făcut parte dintr-o societate chineză secretă, că se ocupase cu pirateria în Mările Sudului și că a avut probleme cu justiția în Africa. Într-un cuvânt, biografia lui le era la fel de bine-cunoscută detectivilor din Hong Kong precum cititorilor albumelor lui Hugo Pratt… Aflăm cu acest prilej că locuința marinarului se află „într-un cartier rău famat, în orașul de jos, plin de hoți și de femei frumoase“. Nimic din toate acestea nu-l impresionează pe erou așa cum îl tulbură simpla informație despre prezența „Ei“ la Hong Kong. Știrea i-o dă Shanghai-Li, trimisa Lanternelor Roșii, care se oferă chiar să încerce să-i dea de urme. Dar Corto refuză, neacceptând să intre într-un alt joc primejdios. Preferă să-și păstreze mintea limpede, plonjând într-o aventură la capătul căreia îl așteaptă fie îmbogățirea, fie moartea. În realitate, evenimentele vor lua o turnură diferită de aceea anticipată de erou, deși el știe că „tot ceea ce se găsește la răsărit de Moscova va fi împotriva noastră.“

Hugo Pratt găsește, pe parcursul narațiunii, răgazul câtorva introspecții menite să dea o imagine complexă a personajelor. Nu e vorba doar de simpli aventurieri, de personaje schematice, schițate în alb și negru, ci de inși cu o intensă viață interioară. Aflăm lucruri noi până și în privința lui Corto Maltese. Tulburarea provocată de menționarea femeii care, în mod cert, a jucat un rol esențial în viața lui sentimentală explică reticența lui de a se angrena în legături amoroase de profunzime. Melancolia, detașarea emoțională, apatia, puseurile nostalgice sunt, fără îndoială, și consecința iubirii nefericite pe care o va fi trăit eroul. Nu vom afla însă nici acum, și nici în alte episoade, amănunte suplimentare despre drama amoroasă a lui Corto Maltese. Ea trebuie însă consemnată ca parte a sistemului de vulnerabilități care a făcut din el un personaj atât de îndrăgit.

Nu putem vorbi, evident, de exclusivitate în acest domeniu. Chiar în albumul de față se produce o evidentă apropiere între marinarul cu cercel în ureche și sofisticata ducesă rusă. Împrejurările nu permit dezvoltarea a ceea ce promite a fi o legătură amoroasă propriu-zisă, dar între cei doi subzistă mereu tensiunea unei atracții pe care nici măcar nu se străduiesc s-o ascundă. Deși numele de alint „Cortocika“ e oarecum surprinzător aplicat unui bărbat care detestă sentimentalismele și familiarismele, el spune ceva despre disponibilitatea ducesei de a-l cuceri pe Corto Maltese . La rândul lui, acesta uită pentru o clipă împrejurările în care se află și pare dispus să meargă pe drumul pe care-l invită autoritara și focoasa rusoaică.

Mai surprinzătoare e biografia sentimentală a lui Rasputin, asasinul impenitent (pe parcursul aventurii, îl amenință de câteva ori chiar pe Corto că-l va omorî). Într-un moment de slăbiciune, el își manifestă iubirea nețărmurită față de o fată din Nikolaievsk, care l-a crescut, după ce mama lui, exilată în Siberia, a murit dându-i naștere. Era vorba, prin urmare, de o rană adâncă, de sentimentul definitivei pierderi, al unei tragedii care explică, cel puțin parțial, instinctele ucigașe ale lui Rasputin. Îl vom regăsi de mai multe ori, și în alte albume din seria Corto Maltese, pe odiosul asasin evocându-și mama în aceiași termeni pătrunși de o stranie religiozitate. Ea contrastează virulent cu faptele și înfățișarea fiorosului companion al lui Corto Maltese. Orice s-ar spune, un criminal dominat de complexul lui Oedip e o apariție stranie chiar și în lumea plină de ciudățenii a lui Corto Maltese.

____________

Guilbert, Jean-Claude, 2006. Hugo Pratt. La traversée du labyrinthe. Paris: Presse de la Renaissance.

Pratt, Hugo. 1991. Le désir d’etre inutile. Souvenirs et réflexions. Paris: Robert Laffont.

Articol publicat şi în România Literară.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News