Strategia zvonurilor
În 11 mai 1990, Gelu Ionescu comenta la microfonul Radio Europa Liberă, în cadrul emisiunii Actualitatea culturală românească, fenomenul Piața Universității, citind ceea ce a numit câteva dintre cele mare reprezentative texte despre Piața Universității apărute în presa din România. Printre ele a fost şi un articol al lui Daniel Vighi, din Revista 22, intitulat Strategia zvonurilor, pe care îl publicăm mai jos.
“Există mai multe forțe în țară care converg în a încetini procesul de democratizare. Acestea s-au coagulat în jurul Frontului, care nu este în primul rând un partid, ci mai degrabă expresia unei mentalități. Din această cauză se dovedește foarte greu la modificat opțiunile membrilor săi. Majoritatea acestora au o lipsă de mobilitate a dialogului care indică de fapt o inapetență pentru democrație. În lipsa argumentelor sunt preferate amenințările, șantajul mascat, insinuările neloiale și zvonurile calomnioase. Ceea ce mă face să cred în existența în continuare a unei activități a Securității este tocmai coordonarea coerentă și precisă, orientată a zvonurilor, menite să discrediteze orice personalitate politică în stare să ofere dlui Iliescu o alternativă la candidatura de președinte al țării.
Paradoxul este însă faptul că popularitatea zvonurilor este direct proporțională cu enorma lor minciună, așa cum a fost zvonul conform căruia domnul Ion Rațiu ar fi fost nici mai mult, nici mai puțin decât… ungur. Sentimentul pe care îl ai în faţa unor asemenea obtuzități agresive este acela de abandon, de sfârșeală, de luptă inegală și fără șanse. Cum să arăți fiecărui om în parte istoria familiei Raţiu și ce au însemnat membrii ei în istoria națională? Golul în școlaritate nu-l poți umple cu câteva articole jurnalistice.
În același fel, calomniile la adresa familiei dlui Radu Câmpeanu. Enormitățile sunt și în această situație de proporții. Am auzit, la sat de astă dată, că Radu Câmpeanu și-ar fi omorât sora, ca să-i ia averea, și că Radio Europa Liberă ar fi lansat apeluri insistente ca să nu cumva să-l votăm, pentru că își tiranizează fiul și soția și, prin urmare, va nenoroci țara. Aceiași oameni care dau crezare zvonurilor în cazul Câmpeanu refuză să accepte faptul că Doru Braia ar fi declarat, la aceleași post de radio, că expulzarea sa din țară este fără temei legal și că, în plus la asta, ar fi fost bătut pe aeroport. Aceste lucruri din urmă sunt taxate drept propagandă mincinoasă.
Ceea ce surprinde în toate aceste cazuri este încăpățânarea cu care cei ce le colportează cred în ele. Siguranța lor este atât de mare încât refuză să creadă că s-ar putea să fie simple zvonuri. Am discutat de mai multe ori la redacție cu oameni indignați pe mitinguri, pe partide, pe cei cărora nu le place să muncească și se țin doar de «tulburarea ordinii publice». Le-am spus că așa-i democrația… mai vioaie, mai dinamică, asta nu înseamnă nimic rău, dimpotrivă, numai așa se poate construi o lume nouă. Am simțit însă că discut în van și că pentru preopinenții mei democrația este în fapt o formă neliniștitoare de anarhie și dezordine. Se apărau cu ideea necesității de a munci cât mai mult, pentru că numai așa, ziceau ei, o să trăim mai bine!
Le-am explicat că perspectiva aceasta este falsă: și Ceaușescu ne-a cerut același lucru. Muncim degeaba dacă nu schimbăm structura centralizată, birocratică a statului și ineficiența vechiului aparat administrativ. Nimeni nu zice să nu muncim. Însă este de dorit ca munca să fie pusă în valoare, să nu se risipească într-un hățiș birocratic fără cap și coadă. Nu m-au înțeles. Au schimbat subiectul și au trecut la partidele istorice, adevărata «nenorocire venită pe capul țării». De aici, s-a trecut la capitaliștii din afară, care vor să se instaleze la conducerea țării. Când le-am risipit și bănuiala asta, s-au repezit asupra doamnei Doina Cornea cu o furie calomnioasă inexplicabilă. Mi-au spus că este amanta Regelui, că și-a schimbat numele și că de fapt este unguroaică. În toată această discuție, nimic despre nomenclatura comunistă. Nimic despre Securitate! nimic despre absența din boxa acuzaților a celor care au tras în popor. Nimic din toate astea! Ci doar o sfântă mânie împotriva a tot ceea ce pozitiv ar putea democratiza țara.
Dacă Frontul va câștiga în alegeri (ceea ce este foarte posibil), sunt sigur că nu va putea ușura povara dezastrului economic, pe care, dimpotrivă, îl va perpetua prin împotrivirea sa la orice reforme radicale, singurele în stare să scoată țara din criză. FSN-ul nu poate face mai nimic din acest punct de vedere, pentru că în spatele lui se afla o armată imensă de nomenclaturiști incompetenți și de birocrați care vor încerca să frâneze cu disperare orice tentative de descentralizare, care le pun în pericol locurile călduțe de muncă. Acești susținători ai Frontului îi vor cauza atâta rău, încât un guvern FSN-ist se va menține la cârma țării foarte puțin. Se va vedea atunci că nu avem altă soluție decât reformele radicale, realizate în spiritul Europei de Vest. Poate că abia în fața unui faliment total, harnicii mei FSN-iști vor pricepe, în sfârșit, că am încurcat-o rău de tot și ca nu ne putem juca de-a politica pe bază de resentimente și zvonuri calomnioase.”
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
