Semnale de putere discreționară dinspre Florin Cîţu?

Un prim ministru a căzut în bătălia internă pentru conducerea PNL, dusă între Florin Cîțu și Ludovic Orban și în care dl Cîțu pare că transmite deja mesaje de putere discreționară; discreționară nu în raport cu Constituția, ci cu partidul care l-a nominalizat în funcție și care are răspunderea pentru toți miniștrii desemnați să facă parte din Guvern.

 

A avut posibilitatea să își dea demisia, a fost revocat”, a declarat premierul după revocarea ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare. O afirmație de un infantilism demascator; demisia este un act unilateral, făcut din voință proprie or, în momentul în care dl Cîțu spune public că un ministru din Cabinetul său a refuzat să demisioneze, vorbește implicit despre presiuni puse asupra acestuia pentru a părăsi funcția. Decizia, încearcă premierul să argumenteze, a fost luată după analiza la șase luni a activității ministeriale. Ministrul Nazare susține că i s-a spus că schimbarea are legătură nu cu rezultatele, ci cu echipa: „Înainte de ședința de Guvern, mi-a confirmat că va trimite propunerea de remaniere. Am menționat că remanierea nu se impune dacă analizăm rezultatele; a replicat că această decizie nu are legătură cu rezultatele, ci cu «echipa». Posibil s-a referit la faptul că nu m-am alăturat echipei care să îl susțină în campania pentru poziția de președinte al PNL.”

Și, totuși, de ce însă o analiză la șase luni doar la Finanțe? Pentru a evita suspiciunile întemeiate cu care e privită decizia sa, premierul ar fi trebuit să dispună o analiză la toate ministerele și, dacă situația o impunea, să recurgă la remaniere guvernamentală. Dar, interesant, analiza la șase luni nu a vizat niciun alt minister, deși la unele chiar sunt probleme mari, unele menționate de săptămâni și săptămâni în spațiul public. Fără ecou însă la vârful Guvernului. Un exemplu: Educația, unde ministrul Sorin Cîmpeanu s-a dovedit un avocat al doctorilor plagiatori a căror cauză o apără cu sârg și fără jenă, încercând să recurgă, din nou, la modificarea legii în favoarea lor. Sorin Cîmpeanu, însă, este văzut, numit garantul implementării programului prezidențial „România educată”. Un alt exemplu: Internele, unde ministrul Lucian Bode rezistă în funcție deși de mai mult de o lună Poliția Română, aflată în subordinea sa, nu a fost capabilă să afle cine a comis un atentat cu bombă care a vizat un om de afaceri din Arad.

O altă dovadă că în privința revocării ministrului Finanțelor dl Cîțu a luat o decizie personal și discreționar este faptul că a sărit peste consultarea la partid, prevăzută inclusiv în protocolul de guvernare. Discuția cu șeful de partid – rezultă din afirmația ulterioară a liderului PNL, Ludovic Orban – a avut-o doar pentru a informa despre o decizie luată deja, în privința căreia nu exista cale de întoarcere, și nu pentru a se consulta cu conducerea PNL. „Ce m-a deranjat cel mai mult este faptul că a fost invocat acordul meu. Nu a avut acordul meu, nici al forurilor statutare ale PNL”, spune Ludovic Orban.

Ce mesaj a vrut dl Cîțu să transmită prin această mișcare? De putere. Putere discreționară căreia, se pare, i se ține isonul de la Cotroceni; președintele Klaus Iohannis a ținut să precizeze, după revocarea lui Alexandru Nazare că, „dacă premierul a considerat că este necesară schimbarea unui ministru, înseamnă că a făcut o evaluare şi ştie ce face”. Un semnal de putere în raport cu liderul PNL, căruia i-a demonstrat că ia decizii peste capul său. Un semnal de putere față de miniștrii liberali din Guvernul pe care îl conduce care, iată, trebuie să știe că oricare dintre ei poate fi revocat fără girul conducerii partidului, fiind suficientă aprobarea de la Cotroceni. Nu în ultimul rând, un semnal de putere față de liberalii aleși din teritoriu, primari sau președinți de Consilii Județene;  banii alocați de la centru le sunt vitali pentru a-și pune în practică promisiunile pe baza cărora au primit voturi și care, onorate, le-ar putea aduce încă un mandat. La viitoarea rectificare bugetară – care se va face curând, posibil în mandatul interimar la Finanțe al premierului –, probabil prioritate vor avea cei care dau asigurări că, la congresul din toamnă, îl vor susține la șefia PNL pe premierul Florin Cîțu.

Efectele luptei interne de la vârful PNL, întețite de diverse voci liberale implicate în „jocuri de putere”, se resimt deja în partid. Filialele teritoriale sunt dezbinate, iar lupta se duce nu o dată în lipsa oricărei rațiuni. Alegerile pentru conducerea PNL Timișoara, făcute cu bodyguarzi – în care unii acuză că nu au fost lăsați să voteze, că s-au făcut presiuni asupra lor, că au fost intimidați, iar alții că s-ar fi forțat votul de către persoane fără drept de vot – sunt un exemplu pentru situaţia extrem de tensionată. Dar nu singurul. Dar nu singurul. Riscul pentru PNL este ca, până la congresul din toamnă, să fie un partid scindat și puternic decredibilizat. Ceea ce implică un alt risc, pe termen mai lung, raportat la anul 2024, an cu triplă miză electorală – locală, parlamentară şi prezidenţială –, la orizontul căruia se întrevede o încercare de coalizare a unei mişcări politice suveraniste, idee susţinută de Rusia (cel puţin prin propagandă oficială şi neoficială dacă nu, subteran, şi financiar). Or, un partid scindat de lupte intestine, care vor genera instabilitate şi vor creşte riscul rateurilor în actul de guvernare – suprapuse peste o inevitabilă erodare a capitalului de imagine –, va intra în alegeri cu şanse simţitor diminuate.

 

Publicitate

Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Un comentariu

  1. 2 septembrie 2021

    […] Citiţi şi: Semnale de putere discreționară dinspre Florin Cîţu? […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.