Să ne aducem aminte cât de insignifiant a devenit totul după câteva zile sau săptămâni…


Avem în faţă nişte alegeri prezidenţiale care par cele mai decente şi lipsite de conotaţii de criză sau apocaliptice din toate câte am avut până acum. Ar fi o dovadă de maturitate şi înţelepciune din partea noastră dacă am putea să navigăm aceste momente astfel încât să nu rupem punţi clădite cu greu în ani şi decenii şi să nu distrugem capitalul comun de încredere şi respect.

 

O observaţie poate un pic mai inadecvată ethosului momentului, fiind mai detaşată dar care poate că ajută, şi care în niciun caz nu poate să strice: de câte ori intrăm într-o astfel de vrie generală electorală sau polemică, să încercăm să ne aducem aminte câtă pasiune şi câţi nervi şi emoţii am pus şi în alte momente de agitaţie şi tensiune mediatică şi/sau electorală în trecut.

Şi să ne aducem aminte cât de insignifiant a devenit totul după câteva zile sau săptămâni, când emoţia, zgomotul şi furia s-au potolit. Când lucrurile au început să se vadă în perspectivă mai vastă şi în proporţiile lor reale şi când am realizat că toate acele enervări, emoţii şi agitaţie au fost de fapt, în schema mare a lucrurilor, pentru nimic semnificativ. Pentru lucruri care s-au pierdut în negura memoriei şi despre care habar nu mai avem de ce ne-am agitat şi emoţionat atât…

Este păcat să ne lăsăm duşi de val şi să aruncăm vorbe grele, să facem gesturi pripite, să rupem punţi clădite cu greu în ani şi decenii, să distrugem capitalul comun de încredere şi respect. Şi pentru ce? De fapt ce este atât de formidabil şi vital în joc în acest moment în România care să justifice atât de multă şi intensă animozitate, venin, gesticulaţie şi agresivitate?

Poate mă înşel, dar dacă România putea fi considerată într-o criză structurală şi constituţională anul trecut, acest lucru a fost rezolvat de sistemul românesc cu o surprinzătoare eficacitate şi eleganță în limite constituţionale şi parlamentare în ultimele șase luni… Avem în faţă nişte alegeri prezidenţiale care par cele mai decente şi lipsite de conotaţii de criză sau apocaliptice din toate câte am avut până acum.

Şi atunci pentru ce să escaladăm o retorică şi nişte atitudini care nu ne fac decât nouă rău şi care vor otrăvi pentru multă vreme relaţiile dintre noi, chiar şi, mai târziu, când lucrurile se vor linişti şi vor începe să se vadă în proporţiile lor reale şi când vom realiza că toate acele enervări, emoţii şi agitaţie au fost de fapt, în schema mare a lucrurilor, pentru nimic semnificativ?

Este posibil ca turul doi să genereze mai multă convergenţă şi unitate,  dar la fel de bine este posbil ca turul doi să genereze cel mai toxic, polemic şi coroziv climat în interiorul segmentului reformist şi pro-occidental românesc, din întreaga perioadă post-comunistă. Ar fi o dovadă de maturitate şi înţelepciune din partea noastră dacă am putea să navigăm aceste momente astfel încât să nu rupem punţi clădite cu greu în ani şi decenii şi să nu distrugem capitalul comun de încredere şi respect.

 

Articol publicat și pe MarginaliaEtc.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.