Referendumul şi involuţia statului

Retorica anti-occidentală de extracţie ceauşistă revine în politica noastră, la treizeci de ani de la 1989. Un asemenea diagnostic nu face decât să confirme gravitatea momentului pe care îl traversăm. Referendumul ale cărui teme au fost enunţate de către Preşedinte este parte din acest context de nelinişte şi de involuţie dramatică.

 

Ca niciodată în anii din urmă, Statul român a fost confruntat cu o reacţie de condamnare din partea comunităţii de naţiuni de care, nominal, aparţinem. Mesajul Ambasadelor, ca şi cel al secretarului de stat al Statelor Unite traduc mai mult decât o îngrijorare: ele sunt anatomia unei derive instituţionale ce înlătură, rând pe rând, elementele definitorii ale identităţii euro-atlantice a României. Eleganţa limbajului diplomatic nu poate lăsa loc de îndoială: domnia legii şi egalitatea în faţa legii sunt atacate, constant, de regimul de la Bucureşti. Cât despre reacţia de suveranitate ultragiată a doamnei Dăncilă, ea evocă, în cheie grotescă, apelul defunctului Preşedinte al RSR, Nicolae Ceauşescu, la neamestec în treburile interne. Retorica anti-occidentală de extracţie ceauşistă revine în politica noastră, la treizeci de ani de la 1989. Un asemenea diagnostic nu face decât să confirme gravitatea momentului pe care îl traversăm.

Iar referendumul ale cărui teme au fost enunţate de către Preşedinte este parte din acest context de nelinişte şi de involuţie dramatică. Aceste teme sunt temele în jurul cărora se poate imagina o dezbatere menită să reformeze Constituţia. Dar un asemenea efort depăşeşte, prin anvergură, un referendum al cărui verdict poate fi ignorat cu seninătate de Camere.

În măsura în care aceste teme vor modela profilul întrebărilor, validarea referendumului ar putea fi punctul de pornire al unei iniţiative, concertate şi raţionale, de reformare a regimului nostru constituţional. Involuţia din anii din urmă nu poate fi separată de disfuncţionalităţile actualei Constituţii. Şeful de stat era primul îndreptăţit să semneleze un derapaj ce goleşte de substanţă instituţia însăşi pe care o conduce. Gestul referendar de acum este util, dar vine cu o întârziere care poate fi fatală.

Regimul Dragnea a speculat, de o manieră sistematică, datele constituţionale care permit oligarhiei parlamentare să domine şi să mutileze statul. Republica a fost redusă la un domeniu administrat de partidul-stat, cel care îl îşi impune voinţa, în dispreţul oricărei exigenţe legate de separaţia şi de echilibrul Puterilor. România a fost transformată într-un stat al bunului-plac parlamentar. Cabinetul este o prelungire a Partidului-stat, în vreme ce Preşedintele este marginalizat instituţional. Cetăţenii înşişi sunt lipsiţi de instrumentele care să le permită să îşi exprime vocea suverană. Puterea judecătorească şi magistraţii sunt confruntaţi cu efortul de vidare al conţinut a menirii lor de apărători ai egalităţii constituţionale.

Iată de ce a ignora necesitatea unei reforme constituţionale este, în România de acum, un gest suicidar. Ţinta ei trebuie să fie regăsirea unui echilibru între Puteri, ca şi stabilirea, clară, a rolului pe care este chemată să îl joace naţiunea. Eliminarea suveranităţii ilimitate a Parlamentului confiscat de majoritatea cleptocrată este scopul final. A accepta un asemenea aranjament instituţional este a renunţa la temeliile libertăţii noastre.

Temele evocate de Preşedinte nu sunt decât un început. Referendumul poate fi, în acelaşi timp, un eşec de natură să condamne întregul proiect de reformă, înainte chiar de iniţierea lui. Invalidarea sa ar fi nu doar un eşec prezidenţial, ci şi un catalizator al restauraţiei pesediste.

Alternativa la regimul Dragnea implică regăsirea echilibrului şi al transparenţei constituţionale. Ea presupune investirea cetăţenilor cu dreptul de a repune în discuţie referendară legile votate de Camere, pe calea unui veto popular. Această alternativă trebuie să permită României eliberarea din strânsoarea fatală a fesenismului: contracararea partidului-stat trece şi prin recalibrare instituţională.

Iată agenda la care avem datoria de a reflecta, iată programul de care depinde refondarea domniei legii, după devastările ultimilor ani. Statul român trebuie reîntemeiat, spre a fi redat vocaţiei sale naturale, aceea de garant al libertăţii şi al siguranţei noastre.

 

Articol apărut şi pe MarginaliaEtc.

 

Publicitate

Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.